Bagdadul acuză Ankara că lasă Iraqul fără apă

Bagdad, 12 aug (BI Group) - Bagdadul a acuzat ieri Turcia că nu-şi respectă promisiunile, în cursul unei vizite a şefului diplomaţiei turce Ahmet Davutoglu, care afirmase că ţara sa a crescut debitul Eufratului pentru a permite aprovizionarea cu apă a Irakului, informează AFP. „Agricultorii noştri suferă din cauza lipsei de apă la fel ca şi agricultorii iraqieni. Avem nevoie de o politică comună a apei care serveşte cele două ţări. Am promis să furnizăm un debit de 500 m.c/s Siriei şi Iraqului şi am făcut-o”, a declarat ministrul turc într-o conferinţă de presă la Bagdad, susţinută împreună cu omologul său iraqian. Ministrul iraqian al resurselor hidraulice, Abdel Latif Jamal Rashid, a dezminţit însă - într-un comunicat - aserţiunile despre penuria de apă în Turcia. „Informaţiile aflate în posesia noastră arată că pluviometria şi grosimea stratului de zăpadă în acest an au fost mai bune decît anul trecut în partea turcă a Văii Eufratului şi că lacurile de acumulare sînt pline”, a afirmat el, făcîndu-l, indirect, mincinos pe omologul său! „Promisiunile responsabililor turci de a furniza mai multă apă Irakului nu au fost niciodată respectate. Debitul actual corespunde jumătăţii cantităţii minime de apă care trebuie să sosească în mod normal în ţara nostră”, a adăugat ministrul iraqian. „Debitul Eufratului în regiunea Hassiba (la frontiera siriană) este de 250 m.c./s şi aceste cantităţi nu sunt suficiente pentru agricultură şi pentru alte necesităţi” , a subliniat ministrul.

La sfîrşitul lunii iunie, Turcia - de unde izvorăşte Eufratul - şi-a deschis vanele barajelor de pe fluviu şi a crescut debitul pentru a-l aduce la 570 m.c./s. Ankara a promis Iraqului un debit de 715 m.c./s pînă în iulie, dar vanele au fost închise din nou în cele din urmă. Potrivit ministerului iraqian, Iraqul are nevoie de un debit de cel puţin 500 m.c./s pentru a acoperi 50 % din nevoile sale de apă pentru irigaţii! Ministrul Davutoglu a propus să furnizeze Iraqului echipamentele necesare pentru o mai bună utilizare a apei şi să reactiveze comitetul tripartit între Siria, Turcia şi Iraq, care se reunise în anii 2007 şi 2008.

Eufratul seacă, Iraqul suferă. Debitul Eufratului este considerabil mai mic faţă de alţi ani, din cauza politicilor privind apa ale Turciei şi Siriei, a secetei din ultimii doi ani, dar şi din cauza folosirii necorespunzatoare a resurselor de către Iraq. Scăderea debitului acestuia a dus la năruirea a numeroase ferme aflate de-a lungul lui, a sărăcit pescari şi a dus la abandonarea oraşelor de pe malurile sale, fermierii mutîndu-se la oraş pentru a căuta de lucru. Seceta a cuprins tot Iraqul! În zona nordică, de obicei scăldată de precipitaţii bogate, culturile de grîu şi orz sînt cu 95% mai reduse decît de obicei iar palmierii şi livezile de citrice din est au fost deja distruse de arşiţă. Nivelul precipitatiilor a fost scăzut pe parcursul ultimilor doi ani, lăsînd rezervoarele goale, iar oficiali americani au prezis ca producţia de grîu şi orz va fi cu puţin peste jumătate faţă de cea de acum doi ani, în contextul în care Iraqul era odată cel mai mare exportator de cereale din lume, scrie Campbell Robertson într-un reportaj pentru The New York Times, citat de HotNews. În Turcia de mai mulţi ani a fost pus în aplicare proiectul Anatoliei de Sud-Est(GAP). Acest proiect îşi propune să transforme radical condiţiile în aceasta regiune, prin crearea unui vast sistem de irigare. Este printre cele mai mari proiecte din Europa şi unul dintre cele mai importante din lume. GAP acoperă 13 proiecte incluzînd 22 de baraje, 19 hidro centrale electrice de-a lungul Eufratului dar şi de-a lungul Tigrului plus un canal de irigare lung de 630 de kilometri. În afară de asta, proiectul mai cuprinde investiţii în infrastructura rurală şi urbană, agricultură, transporturi, industrie, educaţie, sănătate, locuinţe şi turism.
SITUATIA DEZVOLTARII ENERGIEI HIDRO SI IRIGATIILOR IN REGIUNEA GAP (2000)
Finalizat In curs Planificat
Capacitate (MW) 4,490 898 1,947
Productia de energie (GWh/yr) 16,704 3,286 7,119
Suprafata irigata (ha) 212,197 159,147 1,428,656
Numar baraje 12 2 8
Numar hidrocentrale 6 2 10
Statistici conform: romturkonline.com
Iniţial, finalizarea proiectului era programată pentru anul 2005 dar lipsa de fonduri la care s-au adăugat o serie de probleme apărute pe parcurs au întîrziat finalizarea, termenul fiind prelungit pînă în anul 2010. Proiectul a provocat mai multe neînţelegeri cu cele două state vecine ale Turciei, Siria şi Iraq. Printre aceste neînţelegeri cea mai accentuată este reducerea fluxului de apă, rîurile Tigru şi Eufrat fiind importante surse de apă pentru cele două state. În ianuarie 1990 lucrările demarate de turci au redus cu 75% fluxul de apă pentru cele două state. Astfel, Iraqul şi Siria au semnat un protocol cu Turcia care să le garanteze un minim de debit de 654 de metri cubi pe secundă. Totuşi pînă în momentul de faţă guvernele celor două state şi-au exprimat rezeva cu privire la proiectul GAP. Banca Mondială a refuzat să acorde fonduri pentru acest proiect pînă ce Turcia îşi va soluţiona neînţelegerile cu Siria şi Iraq. Cu toate acestea proiectul s-a bucurat de sprijin financiar din partea marilor corporaţii turceşti. La final va fi posibila irigarea unei suprafeţe de 1.7 milioane hectare şi generarea unei energii hidroelectrice 27 miliarde kwh/an cu o capacitate instalată de peste 7460MW. Terenul total care trebuie irigat corespunde la 20% din totalul terenului irigabil din punct de vedere economic al ţării în timp ce producţia anuală de energie constituie 22% din potentialul hidro-energetic al Turciei. Potrivit previziunilor, la terminarea proiectelor de irigaţii, creşterea producţiei va fi de 90% la grîu, 43% la orz, 600% la bumbac, 700% la tomate, 250% la linte şi 167% la vegetale.În prezent proiectul este finalizat în proporţie de 70%, urmînd ca în 2010 să fie gata.
Asemănarea cu Amurdaria, fluviul dispărut din Asia Centrală din cauza construirii sistemului de irigaţii pentru bumbac este izbitoare. Aceeaşi imagine dezolantă în aval de lucrările hidro, aceleaşi sate părăsite, oraşe suprapopulate, gemînd de cerşetori şi oameni fără speranţă. Sacrificarea a milioane de oameni în favoarea unei mîini de profitori de pe urma vînzării de energie electrică etc! Nu întîmplător, oamenii din zonă se gîndesc la destinul lor ca făcînd parte din Apocalipsă. Şi, poate, nu întîmplător previziunile se înmulţesc, cum s-au înmulţit de fiecare dată la vremuri de restrişte. Un stareţ ortodox din Grecia ne avertizează, de data aceasta: Părintele Paisie Aghioritul-Mărturii ale închinătorilor, Nicolae Zurnazoglu:
Când veţi auzi că apele Eufratului sunt îngrădite de turci în susul lor cu un baraj şi sunt folosite pentru irigare, să ştiţi atunci că deja suntem în proces de pregătire a acelui mare război şi astfel se deschide drumul pentru armata de două sute milioane de oameni a răsăritului, precum spune Apocalipsa. Printre pregătiri va şi aceasta: va trebui să sece râul Eufrat ca să poată trece o armată numeroasă.