RISC SĂ O IAU ÎN FREZĂ!

Freza pe care o port, de ceva vreme, are experienţa încasărilor! Oricum, nu e o fericire. Totuşi, risc şi fac şi eu o propunere de actualitate: Sorin Frunzăverde, preşedinte! Din acest moment, se vor găsi destui care să-mi arunce zoaie în cap şi să încerce să-mi pună piedică, doar, doar voi cădea în troaca cu lături a politicii portocalii româneşti. Habar nu au ei ce înseamnă să-ţi întîlneşti concitadinul în imensitatea şi ostilitatea pustiului Iraqian! Prin această propunere nu mă dezic de simpatia mea faţă de ideologia de stînga. O stîngă modernă, născută în cuptoarele siderurgiei reşiţene, încătuşată, răstignită şi ucisă de vremuri şi a cărei întoarcere o aştept tot aici, la Reşiţa, rămasă muncitoare, deşi fraza mea e mai localizată pe o uliţă desfundată a „oraşului cu poeţi”.
Să revin la subiectul principal: Sorin Frunzăverde, lider autoritar şi de necontestat al democraţilor din Banatul de Caraş şi Severin. Trei ar fi argumentele pentru care lansez această propunere. În primul rînd, STATURA! Mult mai aproape de Kohl decît de Sarkozy! O viziune europeană extinsă, amplă, modernă, cu conexiuni externe atît de stînga cît şi în dreapta continentului. Părintele popularismului democrat românesc, tras pe linie moartă de impostori politici gureşi, demagogi şi lipsiţi de consecvenţă. A ocupat de două ori funcţia de ministru al apărării, un scaun în care nu poţi să te aşezi în România fără a obţine binecuvîntările Estului pravoslavnic şi Vestului pentagonal şi alb la casă. A fost muşcat de fund de căţeluşi de apartament, ba că e mason în grad 33, ba că a pus Patriarhul, ba că are legături cu băieţii deştepţi din energie sau servicii militare. Nimic concret, nimic care să-i păteze reputaţia de fost ministru şi europarlamentar, cap de listă, cu adevărată vocaţie europeană! A fost un ministru iubit şi admirat de subalterni, regretat acum, deschis, de militari.
În al doilea rînd, Sorin Frunzăverde este personajul din PD cel mai faultat de Traian Băsescu, deşi în calitate de preşedinte al organizaţiei Caraş-Severin, cea mai puternică la acel moment, a optat ultimul în favoarea actualului preşedinte, în detrimentul lui Petre Roman. El a înclinat atunci balanţa în favoarea lui Traian Băsescu, iar acesta, precum un scorpion, a avut grijă să-l suprime imediat ce a avut ocazia. Îmi amintesc doar de cedarea Ministerului Apărării în favoarea liberalilor, numai să nu ajungă Sorin Frunzăverde în fruntea acestui minister. Să mai spun că toate contactele creştin-democrate ale actualului preşedinte vin de la Frunzăverde!
În al treilea rînd, aruncarea în lupta prezidenţială, la nivel teoretic (şi poate parodic!) a zglobiului premier Emil Boc poate fi echivalentul aruncării în luptă a facţiunii Traian Băsescu împotriva nucleului dur al PD din care face parte şi Sorin Frunzăverde. Adică excact diferenţa între Serviciul Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă de la nivelul Primăriei Ezeriş, contra Ministerului Situaţiilor de Urgenţă. Calcule politice numai de ei ştiute au anulat confruntarea dintre cei doi la preşedinţia partidului, cînd Emil Boc era, pînă în urmă cu două seri, mare social-democrat, iar urmaşul lui Iovan-Iorgovan purta cu sine măciuca creştin-democrată. Numai acele negocieri de culise l-au poleit în portocaliu pe Emil Boc, iar pe Sorin Frunzăverde l-au trimis în Parlamentul European şi apoi pe fotoliul de preşedinte al Consiliului Judeţean Caraş-Severin, adică acasă, în Banatul de Munte.
Poate atunci, miza era finanţarea de la buget a dezvoltării infrastructurii unui judeţ ce se numără printre cele mai sărace din ţară. Acum, însă, miza poate fi reabilitarea ţării în faţa Uniunii Europene, sau rămînerea în mahalaua puturoasă şi golănească a Bătrînului Continent. Trei variante: o viziune proprie, europeană, modernă, pe termen lung, conservarea poziţiei de tolerat în UE, sau o imagine de tonomat ancorată nu naţiunilor ci trans-naţionalelor! Eu aş alege Sorin Frunzăverde! Cu riscul să o iau în freză de la moralişti şi deontologi de duminică.