Ţhinvali!

În noaptea de 7 spre 8 august, în urmă cu un an, cînd cerul georgian lua foc sub efectul rachetelor şi focurilor de armă, nimeni nu-şi putea imagina amploarea crizei care urma să se nască în jurul teritoriului minuscul al Osetiei de Sud. Dintr-un litigiu regional, similar celui Transnistrean, care mocnea de ani de zile, conflictul s-a transformat într-un război cu implicaţii geopolitice importante, imediat ce trupele ruse au invadat o parte a Georgiei, ripostînd tentativei georgiene de a prelua controlul asupra Osetiei de Sud separatiste. Trupele ruse nu şi-au oprit înaintarea decît la 30 de kilometri de capitala Georgiei. Aseară, televiziunile ruse au prezentat filme documentare sau artistice punctînd momentul Ţhinvali!

Armata rusă a strivit fără nici o problemă forţele georgiene, într-un blitzkrieg de doar cinci zile, lăsînd stupefiată comunitatea internaţională şi provocînd uimire printre georgieni. Bănuiesc că foarte mulţi dintre ei l-au putut vedea pe preşedintele lor, cu pasul piticului, ferindu-se de tirurile unei armate hotărîte, care nu ştie de glume. Evident, populaţia Osetiei de Sud i-a primit pe ruşi ca pe nişte salvatori! Moscova a recunoscut rapid independenţa celor două teritorii georgiene disputate, deşi doar Nicaragua i-a urmat exemplul. Şi modelul Kosovo are preferinţe! De altfel, teoreticienii „noii configuraţii mondiale” spun astăzi ceea ce ruşii spuneau încă de la începutul secolului trecut: popoarele, fie ele cît de mici, au dreptul la autodeterminare!

Deşi a trecut un an, Moscova şi Tbilisi continuă să se acuze reciproc de a fi la originea ostilităţilor, iar "provocările" din regiune se înmulţesc. UE ar urma să publice pînă la sfîrşitul lunii septembrie un raport despre cauzele conflictului. Prompt cum îl ştim, „Domnul UE” va bălmăji pe mai multe voci că şi unii şi ceilalţi au dreptate. Asta ca să nu-l supere pe Unchiul SAM, băgat pînă la cot în Georgia, dar nici pe Fratele mai mare care stă cu degeţelele pe robinetul de gaz! Deci, o voce comună în politica externă a UE. Numai dacă, raportul nu va fi citit de preşedintele Băsescu, hotărît să facă deranj mare şi gratis la poarta Ţarului Medvedev!

Războiul, chiar dacă a fost scurt, a permis Rusiei să se repoziţioneze ca principală putere într-o regiune în care Statele Unite încearcă să îşi sporească influenţa. Iar condamnările severe, în special ale Washingtonului, de la începutul războiului, au fost deja uitate. Astfel, cooperarea Rusia-NATO, suspendată după război, a fost reluată în iunie. Iar preşedintele american Barack Obama nu ascunde că vrea să "relanseze" relaţiile ruso-americane. Georgia a pierdut o cincime din teritoriu şi şansele de a adera la NATO, aşa cum dorea preşedintele său prooccidental Mihail Saakaşvili Georgia are încă de suferit de pe urma aventurismului militar al preşedintelui său. Ghiorghi Huţişvili, directorul Centrului internaţional pentru conflicte şi negocieri de la Tbilisi este de părere că războiul a avut consecinţe catastrofale pentru Georgia. „Perspectiva refacerii integrităţii sale teritoriale a fost amînată pe termen nedefinit, poate pentru niciodată. Iar aderarea Georgiei la NATO şi UE a devenit mai puţin realizabilă. NATO nu poate accepta o ţară cu baze militare străine pe teritoriul său”! Extinderea Alianţei la Ucraina şi alte ţări (se vorbea de „compensaţia Republica Moldova”!) riscă, de asemenea, să fie îngheţată pentru moment, consideră experţii. Pe de altă parte, „Incidentele violente şi lipsa unui regim de securitate funcţional (în interiorul şi în jurul zonelor litigioase) creează o atmosferă periculoasă, în care ar putea reizbucni confruntări de amploare", avertizează International Crisis Group, grup de reflecţie de la Bruxelles

Osetia de Sud şi Abhazia, aflate de peste 15 ani în centrul unei dispute ruso-georgiene, sunt două regiuni separatiste pro-ruse ale Georgiei, locuite de minorităţi naţionale şi susţinute de Moscova. După recunoaşterea Kosovo de către Occident, cele două republici autoproclamate au cerut Rusiei să le recunoască oficial. Răspunsul Kremlinului a fost, însă, suplimentarea trupelor de menţinere a păcii în cele două regiuni. Osetia de Sud s-a autoproclamat "republică sovietică" la sfîrşitul anului 1990. În 1992, în urma unui referendum, populaţia s-a pronunţă pentru independenţă şi pentru unirea cu Osetia de Nord, care face parte din Rusia. Regiunea are o suprafaţă de 3.900 km pătraţi şi o populaţie de 70.000 de oameni, majoritatea ruşi. Abhazia, era încă din 1930 republică autonomă în cadrul Georgiei sovietice. Are o suprafaţă de 8.600 de kilometri pătraţi şi o populaţie de 200.000 de oameni. În 1992, Abhazia şi-a proclamat unilateral independenţa, fapt ce a declanşat războiul cu Georgia. Conflictul a durat mai bine de un an şi s-a încheiat cu mii de morţi şi exodul a 250.000 de georgieni. Abhazia şi Georgia au semnat un armistiţiu, în mai 1994. Similitudinile cu enclava Kaliningrad, sau cu Transnistria nu se opresc aici. Modelul Kosovo, scos din Cutia Pandorei occidentale poate acţiona ca o centrifugă. În vizor se mai află Voivodina, Banatul şi Transilvania. Un Ţhinvali se găseşte oriunde!