IRAQIENII SE TEM DE IRAN

Zeci de atentate au avut loc ieri, la Bagdad, iar un post de control militar din Mosul a fost vizat de focuri de armă. În total, în capitala Iraqului au fost ucise 67 de persoane, iar alte 183 au fost rănite, conform unui purtător de cuvînt al armatei, Ziad Tariq. Alte cinci persoane au fost ucise în oraşul Baaquba, iar doi militari au fost împuşcaţi mortal în atacul de la Mosul. Violenţele din Iraq intervin în contextul în care Statele Unite au retras toţii militarii americani de pe teritoriul iraqian, iar conducerea executivă a ţării riscă să sară în aer şi, odată cu ea, întreaga construcţie şi stabilitate a ţării.

Primul ministru Nouri Al-Maliqi a cerut ca guvernul Kurdistanului de Nord să-l "lase din braţe" pe vicepreşedintele Tariq al-Hashimi, care este acuzat că este liderul unei echipe a morţii şi a organizat, în decursul timpului, numeroase alte activităţi teroriste împotriva shiiţilor. Maliqi ameninţă să aducă acuzaţii similare şi împotriva altor sunniţi şi kurzi în cazul în care politicienii non-Shia nu încep să coopereze pentru judecarea lui al-Hashimi. Pentru politicieni arabi sunniţi, acest lucru ar însemna stoparea sprijinului acordat pentru insurgenţi în comunităţile lor. Arabii sunniţi, care reprezintă aproximativ 16% din populaţia Iraqului, au comis numeroase atacuri teroriste împotriva arabilor shiiţi. Timp de secole, sunniţii au dominat şi, uneori, i-au persecutat pe majoritarii şiiţi, fostul preşedinte Saddam Hussein fiind ultimul, şi cel mai crunt opresor al şiismului iraqian. Din anul 2003, sub presiunea dominaţiei americane, conducerea ţării a fost luată de şiiţi care s-au răzbunat astfel pentru secolele de marginalizare politică. Însă, declaraţiile de intenţie ale acestora, de a comasa toţi arabii sunniţi într-o singură ţară, riscă să aducă imense prejudicii de imagine actualei conduceri a ţării.

Pentru a complica şi mai mult situaţia, guvernul este dominat de două alianţe. Una, condusă de premierul al-Maliqi, este aproape în întregime şiită. De cealaltă parte, Al-Iraqiya, este formată, în principal, de kurzii, arabii sunniţi şi şiiţi seculari care NU doresc un şiism dictatorial cu o mare influenţă iraniană! Un compromis politic, de bază, între cele două coaliţii, pentru exercitarea actului de guvernare, s-a dovedit extrem de dificil, iar Blocul Al-Iraqiya refuză să se întoarcă în Guvern. De altfel, în întregul Orient Mijlociu, compromisul politic şi istoric, este mult mai greu de realizat decît în Occident.

Pe de altă parte, mulţi iraqieni, inclusiv şiiţi majoritari, se tem e creşterea influenţei iraniene. Deşi majoritatea sînt irakieni şiiţi, aceştia sînt, în primul rînd, arabi, şi nu doresc să fie conduşi de persanii şiiţi din Iran. Asta pentru că, iranienii sînt indo-europeni şi în decursul istoriei şi-au tratat vecinii arabi cu dispreţ şi cruzime. Iraqienii pot vedea acest lucru şi astăzi, în vestul Iranului, în cazul minorităţii iraniene Arabe Unite (aproximativ 2% din populaţie) care este în permanenţă persecutată de către iranieni persani. Arabii iranieni se află în dispute şi cu celelalte minorităţi, turcii şi azerii, aproximativ 25 la sută din toate iranienilor. Iraqienii au amintiri amare, de secolele de dominaţie a turcilor otomani Aşa se face că astăzi, TOŢI iraqienii îi sînt recunoscători fostului preşedinte Saddam Hussein, care a ştiut să-i păstreze pe iranieni afară din graniţele ţării! Mulţi se tem că o ţară fără Saddam va cădea sub controlul Iranului!

Deşi ameninţarea unei invazii externe este extrem de scăzută, iraqienii îşi evaluează forţele actuale existente: 450.000 de poliţişti şi 208.000 de militari. Forţele navale sînt, în principal, pază de coastă, iar forţele aeriene nu dispun de avioane de luptă! În aceste condiţii, oricare ar fi duşmanul extern, Iraqul ESTE DEPENDENT de forţele militare ale Statelor Unite! Potentialii duşmani luaţi în calcul sînt: Iranul, cu 350.000 militari, Turcia, cu 600.000, Israel, cu 133.000, plus 380.000 de rezervişti bine instruiţi, şi Arabia Saudită, cu 75.000. Din fericire, probabilitatea unei invazii este extrem de redusă. Mai probabilă şi posibilă este ameninţarea cu acţiuni subversive desfăşurate pe teritoriul ţării, de către Iran. Aici, pericolul este iminent, iar Saddam Hussein...