ŞEVCIUK E OMUL KIEWULUI. A PIERDUT OMUL LUI PUTIN ÎN FAVOAREA OMULUI LUI... BĂSESCU???

Tiraspol, Republica Moldova, 27 dec /Agerpres/ - "Regiunea separatistă a Republicii Moldova, Transnistria, şi-a ales un nou lider ce a făcut campanie pe o platformă de normalizare a relaţiilor cu restul ţării, respingând un candidat favorizat de Moscova, comentează Reuters. Chişinăul şi-a exprimat speranţa că alegerea lui Evgheni Şevciuk ar putea ajuta la rezolvarea problemei sale separatiste, unul dintre 'conflictele îngheţate' încă în vigoare din ultimele zile ale fostei Uniuni Sovietice.

Ex-preşedinte al aşa-numitului 'legislativ' de la Tiraspol, Şevciuk a obţinut 73,88 la sută din voturi în al doilea tur de scrutin duminică, potrivit cifrelor Comisiei Electorale Centrale locale. Actualul şef al Sovietului Suprem de la Tiraspol, susţinut de Rusia, Anatoli Kaminski, a obţinut doar 19,67 la sută.

Transnistria, o fâşie îngustă de teritoriu în principal populată de vorbitori de limbă rusă, s-a desprins de Republica Moldova majoritar vorbitoare de limbă română printr-un război de scurtă durată în 1992. Regiunea nu este recunoscută ca independentă de niciun stat şi s-a bazat pe sprijinul financiar şi diplomatic al Moscovei, care menţine acolo 1.500 de militari. Conflictul a încetinit dezvoltarea Republicii Moldova, una dintre cele mai sărace ţări din Europa, aminteşte Reuters.

Şevciuk a făcut campanie pe o platformă de îmbunătăţire a relaţiilor cu Chişinăul pentru a asigura liberă circulaţie celor 500.000 de locuitori ai Transnistriei, precum şi alte măsuri pentru a-i scoate din izolare. După ce a fost declarat învingător, el a afirmat pentru Reuters că va încerca să construiască 'relaţii de bună vecinătate' cu Republica Moldova şi Ucraina. 'Prima mea sarcină va fi să lucrez cu vecinii noştri pentru a se asigura libera circulaţie a persoanelor şi mărfurilor', a spus Şevciuk.

Cu toate acestea, el a insistat că nu va renunţa la declaraţia de independenţă a regiunii. Într-un referendum în 2006, Transnistria a votat cu o majoritate covârşitoare în vederea menţinerii independenţei faţă de Republica Moldova şi pentru a încerca să se alăture Rusiei. 'Problema aderării la /Republica/ Moldova este peste competenţele preşedintelui. Ea ţine de oameni care şi-au arătat în mod clar preferinţa la un referendum pe 17 septembrie 2006', a declarat Şevciuk.

Guvernul Republicii Moldova şi-a exprimat speranţa în progres. 'Suntem gata să căutăm noi abordări în vederea soluţionării problemelor ce există între Chişinău şi Tiraspol', a afirmat Eugen Carpov, viceprim-ministrul moldovean responsabil pentru discuţiile cu Transnistria, referindu-se la cele două capitale.

Înfrângerea lui Kaminski în Transnistria este încă un eşec pentru Moscova. Este pentru a doua oară în două luni când un candidat sprijinit de Moscova pierde o luptă pentru conducerea uneia dintre regiunile separatiste sponsorizate de Rusia ce se pretinde independentă de alte state ex-sovietice, notează Reuters. Un candidat susţinut de Kremlin a pierdut alegerile prezidenţiale din mica regiune separatistă a Georgiei Osetia de Sud în noiembrie, conducând acolo la lupte în instanţă, proteste publice şi haos legislativ. Kaminski a indicat că nu va contesta rezultatul alegerilor. 'Eu recunosc victoria lui Şevciuk', a spus el pentru Reuters.

Şevciuk a declarat presei locale ca va fi învestit la 30 decembrie.

Preşedintele Transnistriei Igor Smirnov, care a condus regiunea ca o feudă independentă după ce s-a rupt de Republica Moldova în 1992, a fost eliminat din cursă în primul tur de scrutin pe 11 decembrie.

Discuţiile cu Chişinăul privind viitorul Transnistriei nu au reuşit să facă progrese sub Smirnov, care a insistat asupra suveranităţii. Moscova a sugerat Transnistriei că ar trebui să fie parte a Republicii Moldova cu statut special.

Şevciuk, 43 de ani, a început să se certe cu Smirnov în 2009 după ce a sugerat o reformă constituţională pentru a limita puterile prezidenţiale. Campania sa în aceste alegeri s-a concentrat pe lupta împotriva corupţiei şi nepotismului. Deşi nu a vorbit în favoarea reintegrării în Republica Moldova, Şevciuk a cerut soluţii de compromis pentru a face viaţa mai uşoară pentru transnistreni, care pot avea dificultăţi să calătorească fără paşapoarte dintr-un stat recunoscut pe plan internaţional.

La referendumul din 2006, 97 la suta din transnistreni au votat în favoarea cuceririi oficiale a independenţei faţă de Republica Moldova şi aderării la Rusia. Moscova, cu toate acestea, nu a aprobat niciodată o astfel de idee şi Transnistria, situată pe frontiera Republicii Moldova cu Ucraina, nu are nicio graniţă cu Rusia".

Autorităţile de la Chişinău nu recunosc aşa-numitul scrutin organizat de Tiraspol, dar urmăresc cu atenţie încălcările care au loc în regiune, a declarat şeful biroului pentru reintegrare din cadrul guvernului, George Bălan.

În ultimul timp, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a declarat de mai multe ori că Transnistria trebuie să fie un test de sinceritate pentru Rusia în politica europeană de securitate şi a afirmat că Moscova este gata să facă tot ce este posibil pentru rezolvarea problemei transnistrene. Adică, după cum înţeleg eu această declaraţie, Rusia este gata să pună pe masă, la negocierile de avantaje cu Europa, îngustul bandaj care pricinuieşte bătăi de cap în ultimii 20 de ani. Probabil, UE îşi va creşte influenţa în formatul de negocieri, chiar dacă, după aproape 20 de ani de independenţă, Transnistria nu va mai fi niciodată o provincie a Moldovei. Anul trecut, şeful Comisiei de afaceri externe din Duma de Stat de la Moscova, Konstantin Kosacev, spunea că europenii au respins Memorandumul Kozak din 2003, pentru că înţelegerea se făcuse fără ei. Conflictul transnistrean ar fi putut fi rezolvat în urmă cu 5-6 ani - susţinea şeful Comisiei de afaceri externe din Duma de Stat de la Moscova. Aflat la Bruxelles, Konstantin Kosacev a subliniat că europenii au respins Memorandumul Kozak din 2003, pentru că înţelegerea se făcuse fără ei. O declaraţie similară a făcut şi ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, la o întîlnire cu diplomaţi germani, francezi şi polonezi legată de negocierile în format 5+2 privind conflictul transnistrean.

Conflictul îngheţat din Transnistria reprezintă principala ameninţare la adresa securităţii Republicii Moldova, dar şi a regiunii de Est a Uniunii Europene. Acesta este un conflict politic între Republica Moldova şi Republica Moldovenească Nistriană cu privire la exercitarea controlului asupra raioanelor Camenca, Dubăsari, Grigoriopol, Rîbniţa, Slobozia şi oraşul Tiraspol, aflate pe malul stîng al râului Nistru şi oraşul Tighina, aflat pe malul drept al aceluiaşi râu. Conflictul a început în anul 1990, imediat după proclamarea independenţei Republicii Moldoveneşti Nistrene, pe 2 septembrie. După ce Moldova a primit statutul de membru al ONU (2 martie 1992), preşedintele moldovean Mircea Snegur a autorizat o intervenţie militară împotriva forţelor separatiste care au atacat şi ocupat sediul poliţiei din Dubăsari, din stînga Nistrului, în cursul nopţii. Separatiştii, ajutaţi de trupele sovietice, şi-au consolidat controlul peste cea mai mare parte din zona disputată. În timpul conflictului, forţele fostei Armate a 14-a (care a aparţinut, pe rînd, URSS, CSI şi Federaţiei Ruse) dislocate în Transnistria au luptat în numele forţelor armate transnistrene. O parte însemnată dintre ofiţerii acestei armate figurau în concediu, în realitate fiind instructori şi comandanţi ai plutoanelor separatiste. Pe 17 martie 1992, Republica Moldova a fost vizitată de un grup de deputaţi din Sovietul Suprem al Federaţiei Ruse, care s-au întîlnit cu preşedintele Mircea Snegur şi au căzut de acord să ofere Transnistriei statutul de „zonă economică liberă”, precizînd că: „Transnistria trebuie să aibă toate garanţiile ca în cazul reunirii Moldovei cu România să nu se pomenească teritoriu al statului reunificat România” (Cojocaru Gheorghe, „Politica externă a Republicii Moldova. Studii”, pag.77). În acele luni, guvernul moldovean, sprijinit de autorităţile române, au accentuat exclusiv calea dialogului şi negocierilor paşnice. S-a creeat formatul cvadripartit de negocieri politice din care făcau parte miniştri de externe ai României, Moldovei, Rusiei şi Ucrainei. Pe 22 iunie 1992, liderul de atunci al Ukrainei, Leonid Kravciuk, declara pe un ton categoric: „Transnistria trebuie să devină o republică autonomă în componenţa Moldovei...Ucraina este gata să se constituie în garant, în cazul în care Moldova ar dori să se unească cu România” (op.cit. pag.96). La 21 iulie 1992 a fost semnat un acord de încetare a focului, iar „Conflictul transnistrean” a „îngheţat”, transformîndu-se, pentru analişti, în „diferend”.

EXISTĂ VOCI CARE SPUN CĂ ŞEVCIUK A FOST SPRIJINIT DE... TRAIAN BĂSESCU! POTRIVIT UNORA, DIN CHIAR ZONA RUSOFONĂ A AGENŢIEI OMEGA DE LA CHIŞINĂU, ÎN 2012 ŞEVCIUK ŞI BĂSESCU VOR SEMNA UN PACT PENTRU REZOLVAREA PROBLEMELOR DIN ZONĂ, CARE VA PREVEDE UNIREA TRANSNISTRIEI CU UKRAINA ŞI A REPUBLICII MOLDOVA CU ROMÂNIA! INTERESANT, NU?