REVOLUŢIE!!!

La deja 22 de ani de la răsturnarea regimului Ceuşescu şi executarea cuplului prezidenţial, România se dovedeşte incapabilă să menţină cursul. Prinsă în vîltoarea crizelor de tot felul, nevaccinată împotriva lor, cu o clasă politică rapace, încă Ţara noastră se află pe penultimul loc în Uniunea Europeană şi între primele 10 ţări, la nivel mondial în catalogul statelor eşuate. Ştiu că voi fi înjurat şi arătat cu degetul, dar, m-am săturat să emit fraze deontologice care să se încadreze în normele unei democraţii care nu există şi în care nu cred! Situaţiile speciale impun soluţii speciale, în nici un caz lălăite şi dezlînate, ci ferme şi corecte! De aceea, afirm cu toată convingerea că actuala clasă politică vizibilă la nivelul întregii ţări TREBUIE SĂ DISPARĂ! Camerele de gazare nu mai sînt o soluţie, cînd gazul este destul de scump! Totuşi, o soluţie finală se impune pentru purificarea unei clase conducătoare. De aceea, cred într-o nouă REVOLUŢIE în anul care vine şi care ne încearcă greu, electoral! O Revoluţie care să aducă la putere un preşedinte prim-ministru, după model american, şi lideri de partide tineri şi hotărîţi, charismatici şi revoluţionari, nu chiar un dictator, pe care Montesquieu, în „Caietele” sale îl defineşte ca fiind un „remediu extrem pentru situaţii disperate”, dar un lider puternic şi corect!

Victor Ponta la şefia PSD, partid de stînga, ce ar trebui să fie interesat de soarta celor mulţi, soluţie pe care o susţineam în 2009, s-a dovedit ineficient şi depăşit de sforăraiele din jurul său. Sondajele de opinie îl indică pe tobogan, ţinîndu-se strîns de mînuţă cu Antonescu!

Pe partea dreaptă, un alt lider charismatic ar fi trebuit să conducă destinele dreptei: Sorin Frunzăverde, autorul doctrinei portocalii şi populare a actualului PD minus L! O dreaptă viguroasă şi aplecată spre prosperitatea clasei de mijloc, o dreaptă care să dea preşedintele jucător adevărat, în persoana aceluiaşi lider din Banatul de Munte!
Deşi sînt un idealist, sînt conştient că în trecut politica însemna idei! Astăzi, politica înseamnă persoane şi... personaje, fie-mi iertată paralela cu lumea teatrului, de care nu sînt străin, sau nu m-am înstrăinat atît de mult! Fiecare lider este sortit să joace un rol. Uneori, liderii locali sînt sortiţi să joace roluri mari, în prim plan, totul depinde doar de propria credinţă în reuşită. Ca atare, Statul însuşi se transformă în spectacol! Pentru că astăzi, spectacolul este la putere. În mod sistematic şi organizat. Atît de mult a progresat răul! Pentru a amuza şi înşela mai bine publicul format din cetăţeni. Pentru a ne distra mai bine şi a crea diversiune. Pentru a transforma scena politică într-un teatru al iluziei! Pentru că, personalizarea puterii nu se raportează la domeniul instituţional, ci la psihologia colectivă. Un personaj simbolizează naţiunea, statul sau partidul! El reprezintă puterea grupului care se încarnează în el. În ambele sensuri: pozitiv sau negativ!

Din păcate, după 22 de ani de aşa zisă democraţie, electoratul, drogat cu minciuni de toate culorile, rămîne dependent de chip şi ignoră ideile. Chipul a rămas substitutul unui program! Acesta arată caracteristicile reale, sau doar presupuse. Imaginea conducătorului este echivalentul mărcii de fabrică. „Eu sînt detergentul Băsescu. Vindeţi-mă cel mai bine!”, a spus acum mulţi ani Preşedintele cînd a candidat la primăria Bucureştiului. Perntru că Băsescu are în vene ceea ce Niccolo Machiavelli scria în Principele (Paris, Ed. Seghers, 1972, p. 144-145): „Lumea vede bine ceea ce eşti pe ninafară şi puţini văd ce eşti pe dinăuntru; iar cei puţini nu îndrăznesc să contrazică opinia mulţimii, care are de partea ei măreţia Statului care-i susţine...Pentru că poporul nu judecă decît ceea ce vede”. Adevărul nu mai contează. El devine un concept demodat pentru cei care confundă imaginea cu imaginaţia. De aceea nu dau doi bani pe reconciliere! De aceea, nu agreez diplomaţia care spune: nu contează cîtă dreptate ai, ci cît negociezi!

Această politică a star-sistemului priveşte, în principal dreapta. Portocalie, în cazul nostru! Este chiar una dintre liniile care o separă de stînga. La dreapta găsim cultul şefului, individualismul împins pînă la egocentrism şi gustul succesului personal. Băsescu, cavalerul singuratic în luptă pentru salvarea planetei! Stînga crede fundamental în efortul colectiv: Ponta mulţumind lui Crin, sindicatelor, PUR-ului, mogulilor, etc.

Şi în 2011, Traian Băsescu s-a autodistribuit în rolul eroului: omul de excepţie, mîntuitor, şef providenţial şi idol. Pe perioade lungi, însă, eroii obosesc, iar cele 8% ale Preşedintelui sînt o dovadă! Joacă, apoi, rolul omului obişnuit, vesel, guraliv şi iubăreţ, modest şi liniştit, opusul eroului de poveste. Dar cum să trăieşti mereu în banalitate şi plictiseală? Devine liderul şarmant, care încearcă mai degrabă să seducă decît să convingă, care uimeşte, dar şi îngrijorează prin instabilitate. Se poate trăi mereu în schimbare sau în surpriză? Nu! Devine, atunci, părintele naţiunii, figură tutelară a autorităţii, pentru a da încredere prin ponderaţie şi experienţă. Mai ales în perioade dificile. Din păcate, la Traian Băsescu, ciclul acesta mecanic descris se succede cu repeziciune, iar încrederea dispare.

De aceea, îl susţin pe Sorin Frunzăverde, fost ministru al apărării, doctor în ştiinţe militare, un personaj cu o cultură vastă şi o memorie incredibilă, politician abil dar modest, cel puţin în aparenţă. Dacă aveţi curiozitatea să-l observaţi, Frunzăverde este activ, dar reprezintă o forţă liniştită! O personalitate puternică în preajma căreia semenii simt impresia unei forţe naturale care trebuie să comande evenimentele. În el, leadership-ul se confundă cu showmanship-ul! Şi el reprezintă "omul de spectacol" care este şi dătător de iluzii. Ca şi cum puterea ar trebui să asigure o funcţie onirică. „Fără viziuni, poporul piere”, spune Biblia! SF este liderul care răspîndeşte certitudine, ajută la depăşirea angoasei, a incertitudinii din perioadele de schimbare, dificile. Frunzăverde are toate datele unui lider naţional şi reformator. Generalul De Gaulle scria, în celebra „Le Fil de l,epee” că „nimic nu se face fără oameni mari. Armatelor ca şi popoarelor ce au în frunte bravi conducători, restul le vine de la sine... pentru că oamenii nu se pot dispensa de faptul de a fi conduşi, aşa cum nu se pot dispensa de mîncare, de băutură şi de dormit”! Îl „somez” pe Sorin Frunzăverde să ţintească sus, să privească în perspectivă, să judece într-un context mult mai larg, desprinzîndu-se de locurile comune şi tiparele impuse!

Cred în el, ca într-un lider de partid, de guvern şi de ţară, vizionar şi revoluţionar. Să-i punem tabloul lui Băsescu lîngă: Tito, Bourguiba, Kamazu Banda (Malawi), Idi Amin şi Jean-Bedel Salah Eddine Ahmed Bokassa!