La 17 februarie 2009 se împlineşte un an de cînd Kosovo şi-a declarat independenţa faţă de Serbia. De atunci, acesta a obţinut recunoaşterea a 22 din cele 27 de ţări membre ale UE şi a 54 din cele 192 de state membre ale ONU. Independenţa Kosovo a fost recunoscută cel mai recent de Panama, în 16 ianuarie. Peste o duzină de ţări, inclusiv Belgia, Bulgaria, Canada şi Norvegia, au fost de asemenea de acord să accepte paşapoartele emise de noua republică, deşi nu şi-au deschis încă ambasade la Pristina. Ca fapt divers, în 1999, pe cînd transmiteam coşmarul din fosta Yugoslavie, Madeleine Albright a refuzat categoric să se întîlnească cu cea alături de care s-a jucat în copilăria sa de evreică refugiată le Belgrad. Joseph Korbel, tatăl lui Madeleine Albright, a fost ambasadorul Cehoslovaciei la Belgrad pe timpul preşedinţiei la Praga a lui Benes, iar viitorul secretar de stat al S.U.A. şi-a petrecut aici o bună parte a tinereţii. Aici, familia Korbel a fost găzduită de Vladislav Ribnikar, cel care la 25 ianuarie 1904 a fondat cotidianul POLITIKA! Poreclită pe Internet „baba cu coaie de oţel”, Albright a fost, este şi va rămâne în memoria sîrbilor drept una din maleficele fiinţe umane din istoria acestuia.
La un an de la independenţă, Kosovo reprezintă în continuare principalul risc de instabilitate în Europa în 2009, potrivit raportului anual privind securitatea, prezentat în Congresul Statelor Unite de noul director al comunităţii americane de informaţii, Dennis Blair, preluat de AFP şi Mediafax. Potrivit raportului, "evenimentele din Balcani vor continua să reprezinte pricipalul risc de instabilitate în Europa în 2009, în pofida evoluţiei pozitive din ultimul an, în special declaraţia de independenţă paşnică a Kosovo, alegerea unor lideri proeuropeni în Serbia şi propunerile de aderare la NATO prezentate Croaţiei şi Albaniei". Siguranţa acestei afirmaţii o dă, probabil, baza americană Bond Steel, cea mai mare construcţie de acest gen din lume de după încheierea Războiului din Vietnam. "Principalele provocări în domeniul stabilităţii vor veni din cauza statutului politic încă nedefinit al minorităţii sârbe din Kosovo, în special în nordul statului, şi din cauza continuării unei coexistenţe interetnice dificile în Bosnia-Herţegovina", potrivit sursei citate.
Serviciile americane de înformaţii amintesc că 22 din cele 27 de ţări membre ale Uniunii Europene au recunoscut independenţa Kosovo pe care provincia sîrbă şi-a declarat-o unilateral la 17 februarie, însă menţionează că Serbia nu a acceptat-o.
Potrivit studiului, "Belgradul susţine deschis instituţiile parelele sîrbo-kosovare". "Acest lucru a consolidat diviziunea de facto a Kosovo, între zonă sudică majoritar albaneză şi una nordică majoritar sîrbă, şi frustrarea kosovarilor albanezi".
În privinţa Bosniei-Herţegovina, "viitorul său în calitate de stat multietnic este incert, atît timp cît nici violenţele generalizate, nici o diviziune oficială nu sînt iminente", potrivit raportului. "Ameninţările cu secesiunea făcute de liderii sîrbi bosniaci şi dorinţele anumitor lideri bosniaci de a elimina entitatea sîrbo-bosniacă au agravat, în ultimii ani, tensiunile interetnice la, probabil, cel mai înalt nivel". Principalele trei comunităţi din Bosnia - sîrbă, musulmană şi croată - s-au confruntat în timpul războiului care a devastat din 1992 pînă în 1995 această fostă republică iugoslavă.
Analiza americană mi se pare cea mai valabilă, în actualul context, fie şi prin prisma simbolului de putere care este Bond Steel, amplasat în Kosovo, „nici la nord, nici la sud, nici la est, nici la vest, chiar în inima Europei”, iar cine stăpîneşte inima Europei, stăpîneşte Europa, spunea demult Sf. Sava referindu-se la „cîmpia păsărilor negre”. Se vorbeşte de secesiune paşnică? Greşit! În martie 1999, avioanele americane din NATO au bombardat 40 de zile şi nopţi Serbia pentru concretizarea acestui plan, clamînd, totodată, modificarea dreptului internaţional în favoarea dreptului individual în detrimentul dreptului statal. Este clar că la un an de la independenţă, Kosovo este „o figuraţie” de stat, impus şi susţinut artificial de comunitatea internaţională. Numai prezenţa bazei americane pe teritoriul său şi a trupelor UE fac ca această entitate să nu facă implozie, precum Tadjikistanul desprins din fosta URSS, care, din cauza corupţiei şi sărăciei se află în pragul falimentului şi al unui război civil.
Ce s-a întîmplat în acest răstimp? Este Kosovo un model de urmat, un precedent periculos? Depinde pe cine ai în spate şi ce se urmăreşte! Nici o părticică din Comunitatea Internaţională nu va milita în favoarea independenţei Ţării Bascilor, sau a Corsicii, de exemplu. Cum Românii pot fi liniştiţi, americanii nu vor să instaleze o bază militară în Har-Cov, deci independenţa Ţinutului Secuiesc va fi obţinută doar pe...internet! Băsescu ştie asta şi de aceea se lansează în diatribe imbecile cu privire la acest subiect! Deşii, din punctul meu de vedere, fărmiţarea teritorială este o soluţie în vederea depăşirii multiplelor crize cu care ne confruntăm la acest început de secol şi de mileniu. Pentru a putea reconstrui o lume stabilă trebuie, mai întîi, să o demontezi pe cea veche! Dacă acest lucru se va dovedi folositor, umbrela Uniunii Europene, sub care se ascund cei mai mulţi opozanţi ai evidenţelor, nu va putea împiedica apariţia Har-Cov, sau Voivodina, sau Transylvania, sau Banat... Poate şi pentru simplul fapt că Uniunea Europeană, pînă la momentul scrierii acestui text, nu a dovedit decît că este o imitaţie proastă a Statelor Unite. O chinezărie!
Chiar şi fără desprinderi teritoriale, războiul declanşat de grupuri de interese împotriva entităţilor statale continuă. Intensitatea acestuia este similară cu bombardamentul asupra Serbiei din 1999. În timp ce ziarele austriece şi ministrul lor de finanţe declanşează un atac fără precedent la adresa politicii monetare din România, defavorabilă băncilor austriece ce sînt cu botul în vălăul cu bani de aici, Moody*s ne îndeamnă să ne împrumutăm de la UE sau FMI dacă vrem să ne menţină ratingul de ţară. Şantajul extern este înfiorător de vizibil, iar guvernul Boc care mimează oligofrenia (fără Cristi Diaconescu!) pare din alt film! În plan social, infracţionalitatea devine o supapă de refulare a societăţii. Se fură arme, se sparg bănci, au loc jafuri armate, se trage cu pistolul în plină stradă. Fără ca ministrul de interne, primul ministru sau preşedintele să dea un semnal de control asupra acestei situaţii.
Din păcate, la un an de la independenţa Kosovo, România se transformă într-o entitate neguvernabilă, vizibilă ceas de ceas chiar din faţa bloc(g)urilor noastre, pentru care presa nu este de vină, chiar dacă simplificarea preşedintelui face parte din cei 4 stîlpi ai propagandei! Cu urmările de rigoare...
P.S. Întîmplător, sau nu, aceste personaje, prezente în structurile de conducere ale S.U.A. în vremea „bunei administraţii Clinton” sînt „părinţii fondatori” ai Kosovo: 1. Secretary of State - Madeleine Albright , născută evreică cehă, trecută la catolicism, 2. Secretary of the Treasury - Robert Rubin 3. Secretary of Defense - William Cohen 4. CIA chief - George Tenet 5. Head of Nat. Sec. Council - Samuel Berger 6.Secretary of Agriculture - Dan Glickman 7. Chairman of the Fed. Res. Board - Alan Greenspan 8. Health Care Chief - Sandy Kristoff 9. Head of Voice of America - Evelyn Lieberman 10.Under Secretary of State for Europe - Stuart Elsenstat 11. U.S. Trade Representative - Charlene Barshefsky 12. Chief Aide to the First Lady - Susan Thomases 13. Heads National Economic Council - Gene Sperling 14. Heads National Health Care Policy - Ira Magaziner
15. Deputy Secretary of State - Peter Tarnoff 16. Ass. Sec. of State for Congressional Affairs - Wendy Sherman 17. On Board of Economic Council - Alice Rivlin 18. On Board of Economic Council - Janet Yellen 19. Presidential Advisor - Rahm Emanuel 20. Council to the President - Doug Sosnik
21. Deputy National Security Council - Jim Steinberg 22. NSC Senior Director for Speechwriting - Anthony Blinken 23. Drug Policy Coordinator - Robert Weiner 24. Special Liaison to the Jewish Community - Jay Footlik 25. Presidential Personal Chief - Robert Nash 26. Presidential Attorney - Jane Sherburne 27. Asian Expert on Security Council - Mark Penn 28. Communications Aide - Robert Boorstine 29. Communications Aide - Keith Boykin 30. Special Assistant to the President - Jeff Eller 31. National Health Care Advisor - Tom Epstein 32. National Security Council Member - Judith Feder 33. Asst. Sec. of Veterans Affairs - Richard Feinberg 34. Deputy Head of Food and Drug Admin. - Herschel Gober 35. White House council - Steve Kessler 36. Asst. Secretary of Education - Ron Klein 37. Director of Press Conferences - Margaret Hamburg 38. Director of St. Dept. Policy - Karen Alder 39. Member National Security Council - Samuel Lewis 40. Member of the National Security Council - Stanley Ross 41. Director of the Peace Corps - Dan Shifter 42. Deputy Chief of Staff - Eli Segal 43. Dep. Director of Man. and Budget - Jack Lew 44. Under Secretary of State - James P. Rubin 45. Under Secretary of the Treasury - David Lipton 46. Special Council to the President - Lanny P. Breuer 47. Special Representative to NATO - Richard Holbrooke 48. Chief of Social Security - Kenneth Apfel 49. Deputy White House Council - Joel Klein 50. Special Advisor to the First Lady - Sidney Blumenthal 51. Chief of Food and Drug Administration - David Kessler
52. Acting Solicitor General - Seth Waxman 53. Presidential Pollster - Mark Penn 54. Special Middle East Representative - Dennis Ross 55. General Counsel for the FBI - Howard Shapiro 56. White House Special Counsel - Lanny Davis 57. Secretary of Management and Budget - Sally Katzen
58. Heads FBI Equal Opportunity Office - Kathleen Koch 59. Deputy Chief of Staff - John Podesta
60. Vice Chairman of Federal Reserve Board - Alan Blinder 61. Heads Council of Economic Advisors - Jane Yellen
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu