"DE KĂKAT" (baladă anti-UE)!

Liberalii europeni s-au alăturat corului de Cassandre continentale care spun că România NU are ce căuta în Shengen, asta după ce a cheltuit milioane de euro pentru securizarea frontierelor sale cu ţările non-UE, inclusiv cu Serbia şi Republica Moldova. Ieri, un ministru francez spunea chiar că UE ar trebui să instituie o forţă de poliţie care să păzească frontierele României. Acestea sînt ultimele dintr-un lung şir de jigniri şi mojicii la care ţara noastră a fost supusă, în ultima vreme şi la care oficialii români nu au reacţionat de nici un fel. În aceste cazuri, România pare că nu are nici preşedinte şi nici ministru de externe! Nu mă deranjează că un tîmpit din Hexagon mă înjură. Mă irită însă la culme că oamenii plătiţi să mă apere, sau nu au nici o reacţie, sau, din potrivă, îl încurajează pe agresor! Lipsa de demnitate mă deranjează, dacă vreţi!

Sigur, din cinci români, doi se spală în butoi, dacă se spală, şi îşi fac nevoile în curte, într-o groapă săpată în pâmînt, şi aşa fac jumătate din conaţionalii mei, faţă de doar 3,1% dintre "europeni", dar, atenţie, NU EU AM CERUT SĂ FIU ÎN UE! Dacă sînt prost, cum zicea "preşedintele meu", vreau să fiu lăsat în prostia mea, nu să fiu un paria al "societăţii europene"! Dă prost, extrem de prost să vorbeşti de ţară, patrie, naţiune, drapel, imn naţional, tradiţii, mai ales dacă eşti român, cum recunoştea chiar preşedintele socialiştilor europeni. Sîntem un popor de kăkat, o ţară de kăkat, care avem conducători de kăkat şi o viaţă de kăkat! Toate scursurile îţi dau lecţii de moralitate şi de "europenism", unii vorbind agramat şi bîlbîit la radio, sub ieftine sloganuri patriotarde! La adăpostul "dragostei de neam şi ţară", unii au făcut averi uriaşe, alţii s-au umplut de penibil, pe ei şi pe noi. Iar cînd kăkatul ajunge pe ventilator, ne uităm urît la unguri care ştiu să-şi apere interesele, pe termen lung!

De exemplu: noua Constituţie ungară, votată de Parlament pe 18 aprilie, finalizează "revoluţia naţională" iniţiată de primul ministru Viktor Orbán, şi hulită intens de cercurile "europeniste". Această constituţie este, însă, rezultatul unui guvern care deţine legal puterea. Votat de poporul maghiar! Iar acum, noua Constituţie pune poporul înaintea statului, îl ia drept referinţă, şi construieşte un stat puternic care nu poate face decît bine poporului şi naţiunii. Unii spun că este o teză de "secol 19". Eu spun că perceptul juridic conform căruia "libertatea individului este mai presus de libertatea statului" a fost impus în 1999 cînd NATO a bombardat Yugoslavia pentru a sprijini UCK să transforme Kosovo din provincie în stat independent, în inima Europei! Cam aşa se întîmplă acum în Libia, dar asta e deja o altă discuţie! La Budapesta, Orban face o încercare de a "impune un naţionalism unicolor referindu-se la Coroana Sfântului Ştefan (fondatorul regatului Ungariei la sfîrşitul secolul al X-lea) în locul unui patriotism multicolor, atunci cînd Ungaria face parte din comunitatea europeană, în care statele-naţiuni au cedat locul statelor culturale", crede Róbert Friss, în Népszabadság. Nu văd ce e rău în asta! În acest moment, de cumpănă al identităţii europene, revenirea conştiinţei naţionale este o crimă? De altfel, Ungaria se înscrie în trendul european.

În ciuda ajutoarelor financiare uriaşe, acordate Greciei, Irlandei şi, acum, Portugaliei, şi a întăririi Pactului de stabilitate, criza euro n-a fost depăşită. În statele "de la periferie" austeritatea a condus la reducerea drastică a cheltuielile sociale. Taxele cresc, salariile scad, pensiile sînt reduse – statul se retrage tot mai mult iar oamenii sărăcesc. Furia creşte. În România, ciocoismul fanariot al conducătorilor beleşte şapte piei în plus, pentru a fi "lăudaţi" de Bruxelles. În ţările afectate de criză mocneşte un puternic sentiment anti-euro. În România, nu, pentru că nu sîntem în zona euro, dar ne încăpăţînăm să mergem acolo, iluzionîndu-ne că odată intraţi vom scăpa de toate problemele. Asta NU se va întîmpla, vom transfera, însă, ecoul propriei incompetenţe, jegului şi putorii noastre intelectuale, unor organisme "fantomă" intangibile pentru românul kăkăcios cu weceu în curte, care-şi strigă nemulţumirile, la pachet, în faţa sulului de hîrtie igienică! În celelalte ţări, nemulţumirea este organizată (aspect care nouă ne lipseşte!) "Euroscepticismul în Irlanda este o forţă politică care aşteaptă momentul potrivit să irupă", avertizează Hugo Brady de la Centre for European Reform. Dar şi în statele mai bogate precum Finlanda, Germania şi Olanda nemulţumirea creşte în rîndul populaţiilor care se consideră creditorii Europei. La fel şi noi, numai că NOI, din prostie şi laşitate, EI din "prea-plinul" eficienţei naţionale. "Sprijinul financiar de durată pentru guvernele indisciplinate financiar va duce la tensiuni politice", prognozează Mayer, economistul-şef de la Deutsche Bank. "Climatul economic se înrăutăţeşte şi este tot mai roditor pentru ideologia extremei drepte", scrie Dylan Grice de la Société Générale într-un studiu pentru investitori. În mod tradiţional, cei de dreapta ar fi împotriva outsider-ilor, mai ales împotriva străinilor şi a imigranţilor. Dovadă că liberalizarea pe piaţa muncii din UE are un "asterix": NU pentru români şi bulgari!

În acest timp, Franţa se agită să devină o putere regională, la concurenţă cu Turcia pentru Bazinul Mediteranei, dar e mult mai dificil chiar decît să asculţi două melodii, cap-coadă, ale soţiei preşedintelui franco-iudeo-maghiaro-românului Szarko! Observatorii politicii internaţionale cred că nu se poate ceva mai rău. Ba da, se poate: pe teritoriul dintre Carpaţi, Dunăre şi Marea Neagră, care-şi zicea odată România, nişte conducători de kăkat, se ocupă de lucruri de kăkat, care să umple de kăkat, un popor de kăkat, care duce o viaţă de kăkat, dar nu-i pasă, pentru că ştie că nu are cum să mai schimbe nici un kăkat! Baladă anti UE!