VREMEA CIUMPALACILOR

Vă mai amintiţi de "găozarul" de la Cotroceni? A fost un "accident limbistic" care l-a făcut pe preşedintele român să se autocenzureze mai atent. Mi-am adus aminte de el, zilele trecute, după ce l-am văzut la TV pe Berlusconi cu ochii cît cepele între ţîţele unei adolescente de 18 ani pe care o invita direct la "bunga-bunga". Asta în timp ce, mai la Vest, Sarkozy - bărbatul fatal al Franţei post-Alain Delon! - ameninţa un ziarist că-i "sparge faţa" dacă se ia de Carla Bruni, a cărei fofoloancă imortalizată de celebrul Patrick Demarchelier a stat afişată ani de zile în public, în întreaga lume! Vremea politicienilor "olimpieni" pare că a apus, astăzi e "timpul papagalilor", ca să o citez pe soţia mea, sau "vremea ciumpalacilor", ca să-l citez pe generalul Ioan Talpeş, care cita, la rîndul său, din Mircea Badea. Într-un interviu mai vechi, Talpeş îmi spunea: "... Ciumpalaci sîntem peste tot, însă trebuie să intervenim pentru a schimba terenul. Acesta este infestat! Orice persoană, indiferent cu ce gînduri intră pe acest teren, vorbesc de terenul politic din România, indiferent cu ce gînduri pleacă de acasă, indiferent cu ce gînduri accede în politică, devine victima jocului major, care se bazează pe complicităţile jucătorilor"! Adică, Puterea şi Opoziţia, dincolo de telenovela anesteziantă pentru vulgul plătitor de taxe şi impozite, strîng rîndurile, prieteneşte, pentru interesul personal. La fel se întîmplă şi în Italia, sau în oricare altă parte a lumii, unde liderii charismatici, legile şi ordinea socială s-au topit într-o anomie generală şi gestul de a respinge, prin neimplicare, orice construcţie politică în actuala formă! Spuneam şi zilele trecute, lumea aşezată pe care s-au bazat timp de 200 de ani generaţii întregi, a murit, singura certitudine de astăzi rămînînd... incertitudinea şi nesiguranţa!

Istoricul Ionel Bota scria, într-un studiu publicat în revista "Semenicul", că "la cele 5 tîrguri anuale din Banatul secolului 19, vin negustori din spaţiile cele mai diverse: din vestul Europei, pînă în Asia Mică. Aici se comercializau peste 75.000 de cai, 30.000 de boi, comerţul cu animale depăşind, cu puţin, pe cel cu cereale. În general, bilanţul comercial al Banatului în secolul 18 era excedentar. La 1840 se exportau din aceeaşi regiune: cereale spre Ardeal, vite în Franţa şi Germania, cai în Muntenia şi Turcia, traverse de cale ferată în Germania, Austria şi Orient, clopote în Ţara Românească, vin şi ţuică în Rusia, Italia şi Austria, chibrituri în Egipt". După ce plecau de la tîrgul de la Cacova, de exemplu, ţăranii bănăţeni, mergeau la Oraviţa să joace la ruletă sau să asculte spectacole de operă, în sala celui mai vechi teatru din sud-estul europei. Apoi, se întorceau acasă şi, în satele lor, editau ziarele ţărăneşti, pentru ca fiecare să ştie preţurile pe pieţele locale şi internaţionale, ştirile politice sau poveştile de alcov de la oraş! Lumea aceea a murit, din păcate, iar bănăţenii de azi privesc doar cu nostalgie la măreţia regiunii pe care, dintr-o pornire patriotică, neînţeleasă acum, au unit-o cu Ţara Românească la 1918, "fără negociere" - aşa cum ne reproşa, de la Paris, Traian Vuia! Astăzi, ciumpalacii din fruntea comunităţilor nu sînt capabili să vadă dincolo de tăblia mesei în spatele căreia ascund propriile limite. Cînd Dunărea te invită să o exploatezi, chiar la intrarea în ţară, sau cînd cuprul a sărit de 10.000 de euro tona iar mina de la Moldova Nouă este folosită acum drept pişătoare pentru maidanezi, este clar, ca lumina zilei, că actualul sistem politic şi organizaţional-societal este mort. Este mare nevoie, urgent, de altceva! Oare cît de patriot trebuie să fii ca să te comporţi ca un ficus şi să nu iei atitudine în faţa acestor nenorociţi? Sigur, nu împuşcaţi pe stadioane, dar măcar eliminaţi din fruntea societăţii!

Colac peste pupăză, astăzi, cimpalacii portocalii eclozează în Modrogan! Rataţii sînt de partea "răului cel mai mic", frustraţii de cea a "buldogului de la interne", iar bufonii de cea a Paleologului. Dumnezeu să ne ajute! Despre ce facem "cu kăkatul ăsta de ţară", cum se exprima plastic un ales!, nu mai avem timp de discutat. Şi, apropo, am vorbit cam mult! Chiar şi aşa, noi disponibilizări în minerit - cînd lumea se re-orientează spre combustibili fosili! -, şi din apărare - cînd ameninţările se apropie de Europa- sînt soluţiile unor imbecili! De altfel, se vorbeşte intens de înjumătăţirea normei de harnă în Ministerul de Interne. În noile condiţii, un pompier servant, tînăr, îşi va risca viaţa pentru 1100 de lei pe lună! Ori, în condiţiile astea, care va fi idiotul să mai sară în foc, sau să salveze orice mîţă comunitară, fugărită de imbecilitatea sistemului.

Analiştii spun că recesiunea ne-a dus înapoi cu 10 ani. Asta o fi valabil în Europa! Pe noi, Românii, ciumpalacii ne-au dus înapoi cu 20 de ani! E adevărat că criza a schimbat din temelii modul de viaţă al europeanului, al statelor comunitare şi al Uniunii Europene. Ciumpalacii, însă, au hăcuit această ţară: rata şomajului ajungea, în 2007, la 4,1%, pînă în 2010 s-a dublat. În acelaşi interval, datoria publică a României aproape că s-a triplat. Deficitul bugetar a ajuns de la 2,6% la 6,6%, iar PIB / cap de locuitor a scăzut cu 2.100 de euro. Situaţia pare asemănătoare în toată Europa, că doar nu degeaba liderii Vechiului Continent se ocupă, preponderent, de bunga-bunga! Ce a rămas în urma crizei? Salarii diminuate, noi taxe pe tot ce se poate şi impozite majorate. Ratele şomajului au ajuns la cote alarmante, iar datoriile publice ale statelor europene continuă să crească. Conştienţi că austeritatea va determina scădere economică, unii guvernanţi au completat pachetele de reduceri cu planuri de investiţii, urmărind crearea de locuri de muncă! Recesiunea i-a prins nepregătiţi pe guvernanţii români, la fel ca iarna! Însă, dacă priveşti şi altceva decît "Jurnalul de la Răchiţele", observi că doar austeritatea- cuvîntul cheie al "reformatorului din Erdely"- nu garantează redresarea economiei. Irlanda, care a diminuat salariile înainte de izbucnirea crizei, tot a avut nevoie de un împrumut de urgenţă! Portugalia, care a tăiat tot ce se putea, de la salarii la alocaţii, şi-a recunoscut eşecul şi a mers la UE pentru ajutor. Planul de austeritate al Marii Britanii a fost cel mai dur din istoria ţării. Pe lîngă concedierea a 490.000 de bugetari în următorii patru ani, cheltuielile publice au fost reduse cu 25%, ajutoarele sociale tăiate, taxele universitare majorate, TVA a fost mărit de la 17,5 la 20%, băncile, companiile energetice şi persoanele cu venituri ridicate au fost supraimpozitate. Presa economică scrie că pînă şi Franţa "amorezatului" Sarkozy a eliminat ajutorul de 150 de euro pentru familiile sărace şi a îngheţat salariile funcţionarilor şi a majorat vîrsta de pensionare de la 60 la 62 de ani. Germania, locomotiva Europei, a redus cheltuielile cu ajutoarele sociale cu 30 de miliarde de euro şi va concedia 15.000 de bugetari. România a diminuat salariile bugetarilor cu 25% şi a majorat TVA cu 5 puncte procentuale, de la 19% la 24%. Au fost reduse şi ajutoarele sociale, alocaţiile pentru mame şi bursele studenţilor. Au fost concediaţi peste 100.000 de bugetari. Diferenţa dintre România şi restul statelor este că acestea, pe lîngă tăieri, au luat şi măsuri de relansare economică. Multe ţări europene au alocat o parte din banii cîştigaţi din tăieri în dezvoltarea infrastructurii şi suplimentarea investiţiilor. Altele au acordat subvenţii şi facilităţi fiscale pentru a stimula industria. România a ales alt drum! Şi tot degeaba!

La 1907, desfiinţarea cooperativelor de credit agricol - care finanţau producţia ţărănească - au fost desfiinţate la presiunea băncilor, şi s-a ajuns la răscoala despre care am învăţat la istorie! Astăzi, cît de patriot trebuie să fi ca să nu-i scoţi în furci pe ciumpalacii care ne-au "bunga-bunga" şi şi-au bătut joc de generaţii de români?