KURDISTANUL: OPORTUNITATE DE AFACERI. ŞI DE „REMODELARE” A ORIENTUILUI MIJLOCIU

Kurdistanul este o regiune bogată şi, relativ liniştită. Totuşi, nu trebuie uitat că 30 de milioane de oameni, din acea zonă, nu au Ţară! E un fel de… Har-Cov! Glumesc, desigur, însă regiunea nu este scutită, din această perspectivă, de frămîntări, care sunt tot mai aproape de regiune, Siria avînd ceva probleme cu „adepţii democraţiei în Orient”. De aceea m-a interesat informaţia potrivit căreia România deschide un consulat la Erbil, în inima Kurdistanului iraqian. Ministrul român de Externe, Teodor Baconschi, a anunţat că MAE are solicitări pentru deschiderea unui consulat la Erbil, în Kurdistanul iraqian, informează ziare.com. Biroul Erbil gestionează activitatea consulară desfăşurată de Ambasada României în relaţia cu cetăţenii români care solicită asistenţă şi protecţie consulară, cu cetăţenii străini care solicită eliberarea de vize de intrare în România şi cu autorităţile locale din Iraq. Biroul Erbil funcţionează cu o schemă de personal redusă: -un diplomat cu atribuţii consulare - membru al personalului diplomatic al României acreditat la Ambasada României la Bagdad; -funcţionari consulari - personal nelucrător din cadrul Ambasadei României la Bagdad şi/sau personal selectionat de pe plan local. Personalul diplomatic şi nediplomatic care deserveşte Biroul Erbil al Secţiei consulare a Ambasadei României la Bagdad este selecţionat din cadrul personalului misiunii diplomatice şi este desemnat prin dispoziţia şefului misiunii diplomatice a României la Bagdad, cu avizul obligatoriu al Departamentului consular şi al Departamentului resurse umane din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Şeful diplomaţiei române a precizat că a primit semne de interes din partea oamenilor de afaceri români faţă de deschiderea unui consulat în oraşul Erbil, al patrulea ca mărime din Iraq. Compania românească Delta ACM a cîştigat un contract în Iraq pentru execuţia unui tronson din autostrada Erbil-Koya, cu o lungime de 20,6 km, valoarea lucrărilor fiind de 66,7 milioane de dolari, a declarat Florea Diaconu, proprietarul şi preşedintele Delta, citat de Mediafax. Lucrările vor dura 2 ani. Compania, înfiinţată în 1993, este specializată în construcţia şi repararea drumurilor, printre lucrările realizate fiind reabilitarea sistemului rutier de pe mai multe străzi din Bucureşti, precum şi modernizarea unor drumuri judeţene şi naţionale. O altă informaţie ne duce la Compania de construcţii Romstrade, una dintre cele mai mari firme de profil din România, care va construi un tronson de autostradă, în Iraq, în lungime de 35 de kilometri. "În această parte sigură a Iraqului intră în bugetul local 17 miliarde de dolari anual fără ca cineva să facă mari eforturi, şi se fac investiţii. Ar putea, firmele româneşti, să participe la astfel de proiecte", a declarat Baconschi.

Spuneam că situaţia etno-politică rămîne fluidă, cu toate că preşedintele Iraqului este kurd! E ca şi cum Marko Bela ar deveni preşedinte al României. Precedentul european există: Sarkozy de Nagy Bocsa! Prin 2004, dacă mai ţin eu bine minte, între Crăciun şi Revelion, cînd toată lumea era ocupată cu Santa Claus, kurzii din Iraq au depus la ONU documentele necesare recunoaşterii ca stat! Un deziderat mai vechi al acestui popor! Kurzii numără circa 30 de milioane de cetăţeni împărţiţi ca "minoritari" între patru ţări: Turcia, Iran, Iraq şi Siria. "Tratatul de la Sevres", din 1920, la articolul 63 - anulat însă - făcea referire la o "autoguvernare locală", în teritoriile "în care kurzii formau majoritatea". O hartă a Kurdistanului, prezentată la Sevres, de delegaţia kurdă, extindea această zonă de "autoguvernare" de la Mediterana pînă în Golf! Ceea ce era absolut inaccetabil nu numai pentru marile puteri ale acelui moment - Franţa şi Marea Britanie - dar şi pentru alte ţări din zonă, aşa cum erau Turcia sau Siria.Trei ani mai tîrziu, marile puteri au renunţat la "autoguvernarea" kurdă!

Kurdistanul a mai avut “antecedente” de independenţă, în istorie. În mai 1919, Şeicul Mahmud Barzanji a cucerit oraşul Sulimania şi regiunea adiacentă, autoproclamîndu-se "humkudar" (rege) al "Kurdistanului". Regatul său a supravieţuit numai două luni, fiind rapid desfiinţat de intervenţia trupelor britanice. La 14 septembrie 1922, însă, Marea Britanie l-a recunoscut drept primul rege al Kurdistanului, sub mandat britanic. Apoi, în 1923, guvernul de la Londra le-a acordat kurzilor autonomia. Din 1921, Iraqul devenise o monarhie, sub conducerea Regelui Faisal I (fostul camarad de arme al legendarului Lawrence al Arabiei). Revoltele kurde nu au încetat însă. Cel de-al doilea război mondial modifică din nou echilibrul geo-strategic. În nord-vest apare - sub tutelă şi cu asistenţă sovietică - "Republica Mahabad", la 22 ianuarie 1946. Abandonat de sovietici, însă, Mahabadul s-a dizolvat un an mai tîrziu (1947). După ani de lupte sîngeroase fratricide, între cei doi lideri importanţi, Barzani şi Talabani, în martie 1970, este semnat un acord istoric, pe patru ani, prin care Bagdadul acordă autonomie kurzilor, precum şi dreptul de a-şi alege dintre ei guvernatorul. În zona autonomă kurdă, limba kurzilor devenea limba oficială, alături de arabă. Vicepreşedinte al Iraqului urma să fie numit un kurd, iar unităţile de mercenari ale lui Talabani urmau să fie desfiinţate. S-a decis crearea a trei "guvernorate" - Dohuk, Erbil şi Sulimania - care urmau să se bucure de autonomie lărgită. Zonei Kirkuk, foarte bogată în petrol, nu i se acordă autonomia, dat fiind existenţa a numeroase "sectoare etnice" - printre care foarte mulţi "non-kurzi", aşa cum era populaţia turkmenă, dar primeşte “statut special”. În iulie 2005, Mullah Bakhtiyar - membru al Uniunii Patriotice din Kurdistan - a prezentat o hartă a "Marelui Kurdistan". Harta din 2005 include: Mossul, Tall Afar (care cuprinde doar 5% kurzi şi 75% turkmeni), Sindjar, cea mai mare parte a platoului Djezire, Kirkuk, Tyz Kurmatu (populat de turkmeni), trece peste Baqubah, la 15 km de Bagdad şi coboară la sud-est de Jassan şi Basra, pînă la graniţa cu Iranul. Inălţimile muntelui Hamrin formează graniţa de nord dintre kurzi şi arabi. Unii kurzi "fundamentalişti" afirmă că Saladin (Salah Eddine) - născut la Tikrit (la sud de Muntele Hamrin) - constituie "dovada" că şi oraşul natal al lui Saddam, considerat fieful sunniţilor, ar fi tot "kurd"! Ceea ce, trebuie să recunosc, se cheamă TUPEU MAXIM!

Astăzi, în contextul « valului de democraţie » ce se abate peste regiune, Iranul şi Siria sînt ingrijorate că se va folosi pretextul "independenţei kurzilor" (care constituie o minoritate etnica în ambele ţări) pentru a le putea dezmembra. Prezenţa celor două nave de război iraniene în portul Sirian Latakia, nu este întîmplătoare şi s-a realizat în baza acordurilor între cele două ţări care simt, de multă vreme, cuţitul la gît ! Nici Turcia - care a luptat timp de decenii cu terorismul kurd şi care pare a fi rezolvat această problemă în contextul unei ipotetice « alipiri » la Uniunea Europeană- nu se simte prea bine ! Să nu uităm că diversiunea etnică este o caracteristică a revoltelor actuale şi în Bahrein! Interesant este că, pînă acum, în Kurdistan e linişte…