Joi, 11 martie 2004, 13 bombe au fost detonate în patru trenuri din Madrid. Exploziile au avut loc între 7:39 şi 7:42 dimineaţa, în staţiile Atocha, El Pozo del Tío Raimundo şi Santa Eugenia şi o a patra în calea Téllez, spre Atocha. Atacul a produs cel puţin 199 de morţi şi 1467 răniţi, număr cu care devine al doilea cel mai puternic atac din Europa pe timp de pace, după atacul aerian asupra avionului din Lockerbie, pe 21 decembrie 1988. Poliţia a detonat alte două dispozitive-capcană în gara Atocha. Peste numai un an, la 7 iulie 2005, urma să fie rîndul Londrei, ale cărei trenuri de metrou erau aruncate în aer de pakistanezi născuţi în Marea Britanie...
Exploziile au avut loc simultan, între 7:39 şi 7:42 dimineaţa în staţiile madrilene Atocha (3 bombe), El Pozo del Tío Raimundo (2 bombe) şi Santa Eugenia (1 bombă) şi o a patra în calea Téllez spre Atocha (4 bombe). Forţele de securitate au găsit şi alte trenuri încărcate cu explozibil, după cele declarate de ministrul de interne spaniol de la acea dată, Ángel Acebes, ce aveau să fie detonate la ajungerea ambulanţelor. În total, 13 bombe au fost pregătite pentru atacul ce a avut loc cu trei zile înainte de alegerile generale.
41 de morţi erau cetăţeni străini, printre care 16 proveneau din România, cîte cinci din Ecuador şi Peru, patru din Polonia, trei din Columbia, doi din Honduras, şi cîte unul din Bulgaria, Chile, Cuba, Republica Dominicană, Guineea-Bissau, Franţa şi Maroc. Peste 28.000 de români se aflau, legal sau ilegal, în acel moment doar în capitala Spaniei. Estimări efectuate de către Ministerului Administraţiei şi Internelor fixau numărul românilor din Spania la peste 100.000.
În noaptea lui 11 martie, conform Ministrului de Interne al Spaniei, se formează o nouă echipă de investigaţie, pentru a da de urma unei casete audio în limba arabă cu versete din Coran, într-o furgonetă, la Alcalá de Henares, de unde veneau trei din cele patru trenuri. Ziarul 'Al Quds Al Arabi' a primit la sediul său din Londra o scrisoare care afirma că Brigadele lui Abu Hafs Al Masri, în numele Al-Qaida, reţeaua teroristă a lui Osama bin Laden, se află în spatele atentatelor de la Madrid. Scrisoarea spune că atacurile au fost "o reglare de conturi" cu Spania, pe care o acuză de complicitate cu Statele Unite şi Regatul Unit, de o "cruciadă contra Islamului" şi invadarea Iraqului, în 2003. A fost pentru prima dată cînd Al-Qaida a influenţat direct un rezultat electoral în lumea occidentală! În numai o săptămînă, Aznar, care condusese etaşat în sondaje, pierdea spectaculos în faţa socialistului Zapatero, care a promis ieşirea imediată din războaiele Americii. Şi s-a ţinut de cuvînt!
De ce scriu, astăzi, despre atentatele de la Madrid? Pentru a sublinia un lucru: cît de unită era Europa în faţa terorismului şi cît de dezbinată este astăzi în faţa crizei economice! Astăzi, în Europa se comemorează victimele terorismului, ziua de 11 martie devenind, prin votul Parlamentului European, Ziua Europeană a Victimelor Terorismului. Tot astăzi, Joe Biden, vicepreşedintele SUA va vizita Republica Moldova şi va ţine un discurs în Scuarul Teatrului de Operă şi Balet din Chişinău pentru a-şi exprima sprijinul pentru poporul şi Guvernul Republicii Moldova şi pentru a aprecia progresele democratice care se desfăşoară în aceasta ţară, precum şi aspiraţiile ei la integrarea europeană după 20 de ani de independenţă. Ofiţerii de securitate americani au fost cei care au ales locul, care va fi păzit în timpul discursului de sute de agenţi de securitate moldoveni şi americani. Independent de relaţia uşor jenată cu SUA, în dezvoltarea viitoare a Uniunii Europene, Strategia Internă de Securitate este o contribuţie importantă a Programului Stockolm care a deschis, practic, calea securizării Europei. Cei 5 piloni ai strategiei sînt:Lupta împotriva corupţiei şi criminalităţii organizate, lupta împotriva terorismului, radicalizării şi securizării transportului, cyber-criminalitatea, securitatea frontierelor şi identificarea punctelor calde de la frontierele exterioare şi lupta împotriva dezastrelor naturale. În ceea ce mă priveşte, am cerut mai multe explicaţii la modul de utilizare a mesajelor subliminale în combaterea recrutării şi radicalizării la nivelul unor grupuri din Europa, procedeu discutabil şi scump, în condiţiile în care, se ştie că recrutarea şi radicalizarea are loc pe fondul excluderii culturale a unui grup. Atentatele teroriste au modificat, sau anulat chiar, o serie de drepturi şi libertăţi, iar guvernele din întreaga lume se întrec în încălcarea drepturilor fundamentale ale omului cu scopul declarat iniţial de a preveni şi stopa eventualele noi atacuri. Unii cercetători susţin că în contextul globalizării, a presiunilor economice şi sociale, nu se doreşte relevarea cauzelor generatoare de terorism pentru că se vrea mascarea adevărului. Profesorul Vojin Dimitrievici, de la Facultatea de Drept din Belgrad, spune: „Anumite origini ale terorismului pot fi deplorabile în sine, datorită situaţiilor penibile (rasism, colonialism, violarea drepturilor omului), în timp ce altele nu sunt astfel, dacă se ţine seama de faptul că teroriştii, în ansamblu, provin din minorităţi frustrate”.
Pe plan intern, terorismul are foarte multe cauze care rezidă în principiu din:
- inegalitatea socială; polarizarea bogăţiei şi a sărăciei;
- aroganţa puterii;
- lupta pentru putere şi supremaţie;
- ura celui slab faţă de cel puternic, izvorîtă din negarea ordinii existente pe care cel slab o consideră nedreaptă;
- proliferarea disperării;
- exercitarea de către cel puternic a unor presiuni şi acţiuni pe care cel slab le consideră a fi teroriste;
- incompatibilităţi grave în perceperea sistemelor de valori;
- existenţa unor tensiuni, convingeri şi prejudecăţi care cer un alt proiect de aşezare a lumii;
- hotărîrea de a distruge, nu pentru a construi, ci pentru a spulbera şi pentru a instaura frica.
Pe plan internaţional, se poate aprecia că acţiunile teroriste s-au desfăşurat, pînă în prezent, cu predilecţie în trei zone: cea a statelor puternic industrializate, unde terorismul este generat de gravele contradicţii sociale sau economice, de un puternic sentiment de frustrare şi alienare manifestat mai ales în rîndurile tineretului; a doua zonă este cea a ţărilor unde trecutul istoric a generat contradicţii naţionale sau religioase puternice, determinînd, de exemplu, pe basci, pe irlandezi sau musulmani să treacă de la rezistenţa organizată la violenţa teroristă în scopul recunoaşterii drepturilor lor de către metropolă; ultima zonă este cea a ţărilor din lumea a treia, unde terorii dictatorilor îi corespunde violenţa grupurilor extremiste. Specialiştii în materie evidenţiază drept cauze ale terorismului internaţional următoarele:
- politica de dominaţie, expansiune şi hegemonie;
- discriminarea rasială, politica de aparthaid;
- folosirea forţei în relaţiile internaţionale şi violarea independenţei politice, a suveranităţii naţionale şi integrităţii teritoriale a statelor;
- amestecul în treburile interne ale altor state;
- încercările de a impune unor grupuri naţionale părăsirea teritoriilor;
- exodul forţat al populaţiei persecutate;
- intensificarea activităţilor organizaţiilor fasciste şi neofasciste;
- menţinerea unei ordini economice internaţionale injuste şi inechitabile;
- exploatarea străină a resurselor naturale naţionale;
- distrugerea sistematică de către o putere străină a populaţiei, florei, faunei, mijloacelor de transport şi structurilor economice;
În România, Serviciul Român de Informaţii este desemnat ca autoritate naţională în domeniul luptei împotriva terorismului. În procesul de modernizare a Serviciului Român de Informaţii, începînd cu 1 iulie 2008, a intrat în funcţiune Direcţia Generală Prevenirea şi Combaterea Terorismului - unitate informativ-operativă centrală, care răspunde de planificarea, organizarea şi executarea, într-o concepţie unitară, a activităţilor de prevenire, descoperire, contracarare şi înlăturare a factorilor de risc şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, ce vizează pregătirea, iniţierea sau săvîrşirea de acte teroriste ori constituie vulnerabilităţi ce pot genera sau favoriza asemenea acte.
Cu cît vom continua să adîncim mai mult prăpastia dintre civilizaţii, dintre diferitele categorii sociale, vom fi martorii izbucnirii şi mai multor eliberări ale urii tot mai adînci dintre oameni. O prăpastie pe care ne-am săpat-o singuri, cu o aroganţă şi o mîndrie demne de o cauză mai bună. O prăpastie care, deloc paradoxal, ne va înghiţi pe toţi într-un final.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu