RĂZBOI ÎN LIBIA!

Cineva, mult mai deştept decît mine, îmi spunea, în urmă cu cîţiva ani, că istoria se repetă cu o buclă de 7 ani. Dacă Sarkozy ar fi avut răbdare încă 24 de ore, atacul asupra Libiei ar fi avut loc la exact…8 ani! de la invazia în Iraq!Sigur, la bîlbîiala penibilă de 5 săptămîni a diplomaţiei comune europene, ce mai contau 24 de ore! Era la mintea cocoşului că într-o frenezie „democratico-populară” de debarcat lideri cu greutate din Maghreb, Colonelul nu mai avea zile multe în fruntea Jamahiriei!

Sunt cîteva amănunte interesante în acest demers. Prin atacul asupra Libiei, în calitate de Lider, Sarkozy lansează mai multe semnale: Franţa este lider la Marea Mediterană, iar nordul Africii rămîne spaţiul „vital” al politicii externe şi de apărare a Franţei, în absenţa unei politici externe comune a Uniunii Europene şi o Germanie principal „gestionar” al afacerilor interne în UE, Franţa se erijează în vectorul principal al politicii externe a Uniunii şi braţul său militar (să nu uităm turul de forţă al preşedintelui francez în 2008, atuinci cînd Rusia a atacat Georgia!) şi, nu în ultimul rînd, Sarkozy încearcă să recupereze teren pe plan intern, în cursa electorală! Interesantă mi se pare şi poziţia secretarului de stat american, Hillary Clinton, care a menţionat „în treacăt” că SUA nu va interveni cu militari în Libia (deci o va face Legiunea Străină franceză!), dar că sunt datoare să se asigure că voinţa poporului din Bahrein va fi îndeplinită, cu alte cuvinte, monarhia va fi îndepărtată. Putem crede că SUA şi Franţa şi-au împărţit, deja, ariile de responsabilitate, iar americanii vor controla, în scurt timp, TOTAL, micul emirat din Golf!

Rămîne un semn de întrebare în ceea ce priveşte Algeria şi Egiptul, unde situaţia este departe de a se fi rezolvat. De asemenea, o Libie post-Ghaddafi este greu de anticipat, pentru mine, cel puţin, în momentul de faţă. Rămîne să urmărim evoluţia evenimentelor din următoarele ore.