„MĂ ÎNTORC IAR ÎN SAT/ACOLO AM LĂSAT/CERU-ALBASTRU ŞI COPILĂRIA MEA...”
Mă simt ca un trădător. Prea ocupat, în ultimele săptămîni, cu piticania bolşevică de la Palatul Victoria, cu competiţia electorală de la Chişinău, dramoletta suicidară a Greciei sau accidentul preşedintelui polonez, am uitat complet de transformările democratice din Iraq şi drumul Afganistanului spre... habar nu am!
Într-o ţară în care religia şi politica au devenit aproape inseparabile, poate redeveni un politician secular primul ministru al Iraqului? Această întrebare şi-o punea vineri Associated Press, referindu-se, evident, la liderul şiit Iyad Allawy, a cărui coaliţie laică a ieşit învingătoare cu numai două locuri în faţa blocului actualului premier, Nouri al-Maliki. Blocul iraqian al lui Allawy a obţinut 91 de locuri în parlamentul de 325 de scaune, iar problema viitorului lider executiv al ţării este una acută în Iraqul actual. Iyad Allawy a mai fost prim-ministru în epoca post-Saddam Hussein, dar numai datorită americanilor, care l-au ales în iunie 2004, cînd au anunţat formal încheierea ocupaţiei ţării. Atunci i-am luat o declaraţie de presă la o bază militară italiană din sudul ţării unde proaspătul premier a susţinut un discurs în memoria militarilor italieni morţi în atentatul din 12 noiembrie 2003.
Astăzi însă, ceilalţi doi prim-miniştri post Saddam, Ibrahim al-Jaafari şi Nouri al-Maliki, au ajuns în funcţie prin alegeri, în calitate de membri ai unui partid religios şiit. Partidele islamice şi chiar clerici de rang înalt iniţiază acum tot felul de manevre pentru a evita la conducerea Iraqului un lider pe care nu îl percep ca fiind „suficient de şiit”, la fel cum caransebeşenii refuză orice colaborare cu orice personaj care nu este suficient de caransebeşean!
Nu deranjează doar orientarea sa laică, ci şi faptul că formaţiunea lui Allawy a cîştigat alegerile cu sprijinul solid al minorităţii arabe sunnite, dominantă politic în trecut. Or, aceste lucruri pătează imaginea lui Allawy în ochii multor şiiţi, unii văzînd în coaliţia acestuia o schemă perversă de reîntoarcere la putere a comunităţii care sub Saddam Hussein i-a oprimat pe şiiţii majoritari şi a îngroşat rîndurile insurgenţei după 2003.
Răsturnarea de la putere, în 2003, a lui Saddam a însemnat o mişcare plină de obstacole spre un regim democratic, dar a şi dat şiiţilor sentimentul că, reprezentînd 65% din populaţie, sînt îndreptăţiţi să preia frîiele puterii, după decenii de discriminare. Pentru majoritatea acestora însă, virajul spre democraţie a însemnat o orientare islamică fundamentalistă, fapt vizibil şi în sînul comunităţii sunnite. Islamismul prevalent a înlocuit tradiţia secularistă promovată de partidul Baas al fostului preşedinte Saddam Hussein, a cărui ideologie naţionalistă pan-arabă este percepută în continuare de şiiţi şi kurzi drept opresivă faţă de diversitatea Iraqului.
Liniile de diviziune sectare şi etnice din Iraq au fost formal instituţionalizate la nivel politic: primul ministru fiind obligatoriu un şiit, şeful statului un kurd, iar preşedintele parlamentului un arab sunnit.
Această împărţire a puterii nu a stopat, însă atentatele în ultimii 7 ani. Ieri la Mossul (Ninive), un atentator sinucigaş a provocat moartea a 22 de persoane, poliţişti, femei şi copii. Duminică, 4 aprilie, mai mulţi atacatori sinucigaşi au executat atacuri împotriva ambasadelor Egiptului, Germaniei, Spaniei, Siriei şi Ianului din Bagdad. În urma atacului au fost ucise cel puţin 30 de persoane şi alte 224 au fost rănite.
Primele două atacuri au avut loc la prînz în cartierul Mansur (vest), în care am locuit şi eu o perioadă, unul la intrarea în ambasada egipteană, distrusă parţial, iar celălalt în apropiere de ambasadele germană, spaniolă şi siriană. Cîteva minute mai tîrziu, a fost vizată ambasada Iranului. Nici un diplomat nu a fost ucis în aceste atacuri.
Forţele de securitate au oprit o a patra maşină-capcană la Masbah (centru), care urma aparent să fie folosită împotriva cartierului general al forţelor de securitate responsabile cu protecţia ambasadelor, potrivit unui purtător de cuvînt al comandamentului militar din Bagdad.
În opinia unui ofiţer al armatei rănit la cap, „dacă partidele politice nu ajung la un acord rapid, ţara va ajunge din nou la violenţe interconfesionale”. Statele Unite, ale căror trupe ar urma să se retragă din ţară în luna august, au avertizat cu privire la utilizarea de către Al Qaeda a vidului de putere după legislativele din 7 martie.
Partidele politice iraqiene încă poartă negocieri dificile cu privire la formarea viitorului Guvern, după victoria fostului premier laic Iyad Allawy, care l-a devansat cu doar două mandate pe şeful Guvernului aflat la sfîrşit de mandat, Nouri Al Maliky, ceea ce dovedeşte că democraţia este greu de stăpînit. Din nefericire, nu este exclus ca situaţia de securitate să se deterioreze în următoarea perioadă, mai ales pe fondul neînţelegerilor între islamişti şi secularişti, prea multe eforturi fiind canalizate în zona politicului, în detrimentul reformelor structurale şi asigurării securităţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu