CÎT DE MICI SÎNTEM ŞI CE AMBIŢII MARI NE DOMINĂ...
Nu, nu am să mă refer la Boc! Azi! Deşi, îmi amintesc o anecdotă, folclor politic, referitoare la o ceartă zdravănă între actualul premier şi un alt personaj important din partid, pe vremea cînd primul era candidat social-democrat convins (un fel de puşca şi cureaua lată a social-democraţiei moderne româneşti!), iar autoritatea „interimarului” de partid era rezumată în apelativul disperat: „Măi, băiatule... măi, dragă... măi, pulă, te faci că nu mă auzi”? Răspunsul viitorului preşedinte de partid portocaliu (la vremea aceea nu ştia încă asta!) a fost de o sinceritate dezarmantă: „Şi să ştii că sînt un bou mai mare ca tine”! Corect. Şi cinstit! Însă, doar în calitatea sa oficială de premier, Boc a prezidat Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă care a închis spaţiul aerian de Nord al României, de azi-noapte de la ora 00:00, din cauza norului de cenuşă vulcanică islandez care a paralizat Europa! 21.000 de curse aeriene au fost paralizate! Şi mă gîndesc: ce neînsemnaţi sîntem! Cu toată tehnologia noastră, cu toţi sateliţii, cu toate micro-cipurile, cu toate orgoliile noastre! Dacă planeta vrea, se va scutura de noi numaidecît! Dar, să revin.
Mare deranj, în ultimele zeci de zile, în Ukraina, relaţia între Moldova şi România! Cred că Rusia a negociat deja cu Ukraina, iar responsabilităţile referitoare la Moldova şi Transnistria au fost transferate direct Kievului, care şi aşa nu nutreşte vreo dragoste pasională cu Bucureştiul. Aşa se face că, după vizita la Bucureşti a ministrului Marinuţă, politologul ukrainean Vitali Kulik, director al Centrului de cercetări pe probleme privind societatea civilă din Kiev, a şi afirmat că o cooperare militară între Bucureşti şi Chişinău nu poate să nu alarmeze Kievul! „Conform Constituţiei moldovene, Republica Moldova este un stat nealiniat, în afara oricărui bloc politic sau militar, aşa încît orice alianţă a acestei ţări cu România este imposibilă. Cu toate acestea, consolidarea cooperării politico-militare dintre Bucureşti şi Chişinău nu poate să nu alarmeze Kievul, inclusiv în contextul conflictului transnistrean, precum şi în ceea ce priveşte consolidarea relaţiilor de concurenţă între Ucraina şi România", a declarat politologul, într-un interviu acordat Agenţiei ruse de presă Regnum, fără, însă, să exemplifice cam ce ar însemna Parteneriatul pentru Pace, semnat cu NATO, sau dacă România e capra rîioasă a Europei şi mai bine Moldova ar colabora cu Islanda etc. „Deocamdată, nu au fost anunţaţi parametrii exacţi ai acestei cooperări şi nu ştim dacă va fi vorba doar de exerciţii militare sau de o reînarmare a armatei moldovene. Întrucît bugetul Moldovei este limitat, iar România are şi ea probleme financiare şi economice, este puţin probabil ca Bucureştiul să intenţioneze să finanţeze armata Republicii Moldova", consideră expertul. În continuare, aflăm şi motivul acestei declaraţii, care seamănă izbitor de mult cu clăbucii făcuţi de suedezi în problema avioanelor: Kievul a avut propriul pachet de propuneri privind cooperarea tehnico-militară dintre Ukraina şi Moldova, anunţat inclusiv în timpul vizitelor unor oficiali ukraineni la Chişinău, în cadrul cărora a fost examinată posibilitatea participării companiei ucrainene de stat pentru export şi import de echipamente militare Ukrspeţexport la livrarea de armament către Republica Moldova. „Cu toate acestea, din cauza lipsei de fonduri şi a instabilităţii conducerii moldovene, Chişinăul nu a manifestat interes faţă de propunerile noastre. România a profitat de această situaţie şi şi-a impus propriul proiect", a declarat Vitali Kulik. Nişte profitori, ce mai!
Sigur, afirmaţiile lui Kulik nu trebuie tratate în băşcălie. Ele reprezintă un semnal semi-oficial dat de Kiev, nemulţumit de noua politică de apropiere între cele două ţări surori. Că este aşa, o dovedeşte şi „plusarea” din zilele următoare, tot prin intermediul „experţilor independenţi” şi „societăţii civile” şi a unei agenţii de presă ruse! „Autorităţile Republicii Moldoveneşti Transnistrene întotdeauna au flirtat atît cu Rusia, cît şi cu Ukraina, deoarece au realizat că, în cazul apariţiei unor disensiuni cu conducerea de la Chişinău, vor fi nevoite să se adreseze Ukrainei , în special după ce Rusia a subliniat, în mod repetat, că în problema conflictului transnistrean, aceasta va adopta o poziţie de neutralitate permanentă”, a declarat analistul politic, directorul Institutului de studii politice „Gorşenin” de la Kiev, Kosti Bondarenko, într-un interviu acordat agenţiei Regnum.
Potrivit expertului ucrainean, scenariul alipirii Transnistriei la Ukraina este un subiect abordat de mulţi analişti din Rusia şi Moldova, în situaţia cînd „tot mai mulţi politicieni de la Chişinău vorbesc despre necesitatea unirii Republicii Moldova cu România”. Soluţia optimă în problema transnistreană ar fi, este convins Kosti Bondarenko, „împărţirea fostei Republici Sovietice Socialiste Moldoveneşti între România şi Ukraina”.
Adjunctul şefului direcţiei pentru politică externă a regiunii transnistrene, Seghei Simonenko, a declarat în cadrul unei întrevederi cu reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale din Georgia şi Osetia de Sud, care a avut loc la Tiraspol, la care au participat – potrivit informaţiilor mele, corecte! – şi doi experţi maghiari, că Transnistria poartă cu Moldova un dialog de pe poziţia unui stat independent. „Nu este vorba despre faptul că noi cerem ceva Chişinăului, sau aşteptăm că acesta va împărţi cu Transnistria careva competenţe ale puterii. Noi sîntem un stat independent şi anume de pe această poziţie purtăm dialogul cu Moldova. Scopul nostru constă în normalizarea relaţiilor dintre două republici vecine“, a spus Simonenko. Simonenko a specificat că noua conducere a Moldovei încearcă controleze activitatea economică din Transnistria, să limiteze accesul etc. Sigur, nici un cuvînt despre formatul de negocieri, 5+2, dovedit, în atîţia ani total ineficient, construit tocmai pentru a menţine incertitudinea în rezolvarea acestei probleme. Actualul format de negocieri “5+2“ privind reglementarea transnistreană a fost aprobat în anul 2005. Din acesta fac parte părţile implicate în conflict - Chişinău şi Tiraspol, intermediarii – Federaţia Rusă, Ukraina şi misiunea OSCE, precum şi observatorii – SUA Uniunea Europeană.
Rezolvarea diferendului prin pasarea (la schimb, evident!) responsabilităţilor în problema Transnistriei, oficial către Ukraina are darul să ne îngrijoreze. O declaraţie oficială în acest sens va fi semnată între preşedinţii Medvedev şi Ianukovici. Potrivit unor surse, Medvedev ar putea efectua o vizită oficială la Kiev chiar miercuri, şi nu pe 17-18 mai cum era prevăzut iniţial. Ce ar putea fi îngrijorător nu este scris în documentul menţionat, ci tocmai înţelegerile colaterale care se fac, de obicei, pe marginea acestora! Şi ca să plusez, prezenţa tot mai vizibilă în subiect a „experţilor maghiari” – cu rol important şi în Autonomia Gagauză! – are darul de a ne creea îngrijorări suplimentare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu