ZBURĂM ŞI NE DISTRĂM!
Competitia pentru furnizarea avioanelor multirol, care părea să fie tranşată la sfîrşitul lunii martie în favoarea americanilor, a intrat într-o nouă fază: de show de televiziune! M-am distrat copios ieri, cînd pe toate posturile româneşti de televiziune am urmărit cred, prima vînzare de armament la licitaţie cu strigare publică în piaţă, din istoria modernă a tranzacţiilor cu armament! Timp de mai bine de o lună, canalele de televiziune au fost inundate cu reclame la Airbus şi „fratele său militar” nu degeaba, ci ca să pună o anumită presiune publică, chipurile transparentă şi europeană, pe oficialii de la Bucureşti care au decis să înzestreze armata română cu avioane americane vechi şi italiene noi, în detrimentul marilor vînzători franco-suedezi!
Despre Afacerea F-16 am mai scris chiar de două ori pe acest blog şi am vorbit public de alte cîteva ori! Avioanele americane, potrivit informaţiilor „la moment”, cum spun moldovenii, ar urma să fie livrate gratuit de către statul american, dar România ar fi obligată să plătească 1,3 miliarde de dolari pentru modernizarea aparatelor F-16 şi a infrastructurii din aerodromurile româneşti! Logic! În aceşti bani sînt incluse, foarte important!, armamentul de bord şi muniţia necesară avioanelor. Procesul de modernizare ar aduce avioanele Block 25, livrate României, aproape de nivelul unor avioane F-16 Block 40, care au fost produse în anii 1988-1989.
Suedezii de la SAAB şi mai sudicii lor parteneri de la EUROFIGHTER au supralicitat cu noi oferte şi cu o întreagă artilerie grea: ambasadori UE, specialişti, ingineri şi o listă de promisiuni, aparent, imposibil de refuzat, asta după ce s-au supărat şi au boicotat tîrgul de armament de la Bucureşti, Black Sea Defence & Aerospace. Aceştia au promis 24 de aparate NOI la preţul celor americane VECHI, faimosul OFFSET 100%, faţă de 0%, plata în 15 ani şi 5 ani de graţie! Sigur, oferta distruge motivaţia idioată a CSAT cum că România ar achiziţiona aparate de zbor second-hand din cauza crizei financiare. Ba mai mult, o ştire a fost strecurată în presa bombardată cu reclamă Airbus: Bulgarii – concurenţii noştri dintotdeauna, cică ar cumpăra SAAB! Mă distrează, dar mă şi înfricoşează, într-un fel, disperarea cu care europenii vor acest contract cu tot dinadinsul!
Nu pot fi acuzat de partizanat cu actuala putere, sau că nu aş susţine, loial, interesele militarilor români! Am dovedit de prea multe ori cele două afirmaţii, încît nu mai e cazul! Sau că aş fi un fan al politicii americane. Cu toate acestea, mă simt dator să fac unele precizări pe care mulţimea de comentatori din televiziunile româneşti nu le fac. Opţiunea pentru F-16 are o parte corectă şi una întunecată.
Ce este corect: 1. În primul rînd, SUA este partenerul strategic al României, iar România este, poate, cel mai de nădejde aliat al SUA la Marea Neagră şi în Europa de Est!
2. La Summit-ul NATO de la Istambul, din 2004, s-a hotărît crearea unei escadre de lovire a NATO, CU AVIOANE F-16, şi nu cu SAAB, sau Tiphoon! Ce înseamnă asta? Interoperabilitate (armament, muniţie, combustibil, lubrefianţi, piese de schimb, mentenanţă, comunicaţii, avionică, structuri portante etc. România ştie foarte bine ce înseamnă lipsa de interoperabilitate a TAB-77 în teatrele de operaţii, cu combustibilul de tip J, sau cu uleiurile de TAB!) Tot la Istambul s-a hotărît ca 15 ţări, în frunte cu Germania, să constituie o flotilă de transport aerian şi una maritimă, la care România este parte!
3. Sună extraordinar de frumos să ai avioane noi, cu o acoperire a costurilor de achiziţie de 100%, dar pe care să le foloseşti la paradele de 1 Decembrie şi atît, pentru că o piesă de armament costă cît 1000 de Kalaşnicov, iar un singur element de muniţie, sau o rachetă, ar depăşi valoarea tuturor salariilor nesimţite din România pe un an!
Acum, partea care dă suspiciuni achiziţiei de F-16. CSAT a motivat că „specialiştii piloţi” ai armatei române au recomandat achiziţia avionului. Afirmaţia CSAT mă pune pe gînduri din cîteva motive: 1. Despre achiziţia de F-16 la mîna a doua, se vorbea încă din 2008.
2. Generalul Croitoru, fostul şef al Statului Major al Aviaţiei s-a opus vehement achiziţiei de avioane folosite. Atît el, cît şi adjunctul informaţiilor militare, „au zburat” din funcţii odată cu apariţia scandalului Ciorogîrla, despre care se vorbeşte că a fost aranjat tocmai pentru ca cei doi să dispară din peisaj. Descoperirea, după un an, a unui „vinovat de serviciu”, mă face să cred că informaţia e corectă! 3. Pe surse, se spune că exclusivitatea pentru România la achiziţia de avioane de luptă second-hand o are o firmă de comerţ cu arme, deţinută de domnii Stănişoară-Vlădescu-Cazacu. 4. La second-hand, indiferent în ce domeniu, nu poate fi vorba de offset. 5. Întîmplător, Stănişoară a fost ministrul apărării în 2008, iar Vlădescu a venit ministru de finanţe, după ce Stănişoară a fost înlocuit din funcţie. 5. Întîmplător, Stănişoară l-a adus în fruntea „achiziţiilor”, de la Severin, pe... Cazacu, partenerul său de afaceri!
Existenţa acestor 5 seturi de informaţii pun în umbră achiziţia firească de F-16 pe care eu o susţin, dar nu mă întreabă nimeni!
Tot ieri, reprezentanţii companiei italiene Alenia au prezentat cele două aparate de transport militar mediu curier C 27J Spartan din lotul de şapte, comandat de Armata Română, care vor înlocui avioanele Antonov existente. Preţul contractului de achiziţie a celor şapte avioane se ridică la 260 de milioane de euro. Contractul şi achiziţia acestor avioane, indispensabile Armatei Române, s-au făcut de către fostul ministru al apărării SORIN FRUNZĂVERDE.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu