RADIO ROMÂNIA LA CHIŞINĂU
Astăzi, preşedintele Societăţii Române de Radiodifuziune, Maria Ţoghină, vine la Chişinău. La 12, 30, împreună cu directorul Radio Moldova, Alexandru Dorogan, în faţa presei moldoveneşti, vor semna un protocol de colaborare, necesar şi aşteptat, atît de cele două importante instituţii de media, dar şi de ascultători, de publicul larg. Maria Ţoghină se va întîlni, pe parcursul vizitei de două zile în capitala Moldovei de peste Prut, cu preşedintele Mihai Ghimpu, cu premierul Vlad Filat şi cu alte oficialităţi. Scopul vizitei este unul bine definit: retransmisia postului public românesc de radio pe teritoriul statului vecin, sau prin preluare de către un alt post cu acoperire naţională, sau prin participarea la o licitaţie publică (o variantă pe care eu o consider mai aproape de standardele BBC, care sînt des invocate!), sau prin achiziţia unui post cu acoperire naţională. Această ultimă variantă nu este lipsită de riscuri, existînd destui profitori, şi de o parte şi de cealaltă a Prutului, unii în posturi guvernamentale, la Bucureşti, sau parlamentare, la Chişinău, care ar stoarce bucuroşi nişte sute de mii de dolari din buzunarul radioului public de pe General Berthelot! După ştiinţa mea, o astfel de "cumetrie" a fost respinsă scurt de preşedinta radioului românesc, care dovedeşte, nu numai un management performant, în interiorul Societăţii, dar şi demnitate şi forţă de negociere, în exterior! De aceea, prezenţa Domniei Sale pe malul Bîcului ar putea clarifica multe necunoscute şi tendinţe suspecte în evoluţia, la Chişinău, a celui mai important şi credibil post de radio din România! De asemenea, constituirea aici, la Chişinău, a unei echipe de profesionişti, se impune cu prisosinţă, prin concurs, pentru că Radio România are nevoie de cei mai buni şi cei mai echilibraţi jurnalişti de aici. Radio România este, încă, un Brand, respectabil şi credibil în toată lumea, şi ar fi păcat să lase garda jos tocmai aici! O echipă de jurnalişti este imperios necesară, rapid, dată fiind evoluţia evenimentelor politice de la Chişinău, care să o completeze pe Lina Grîu şi să sprijine eventualul corespondent român care-şi va mai tîrî bucile pe aici, după ce misiunea mea ajunge, în sfîrşit, la final!
Cu cine concurează Radio România în Moldova? Presa de aici este în plină dezvoltare, însă distanţa pînă la o maturizare deplină a pieţei mass-media rămîne în continuare considerabilă. Subfinanţată, expusă la imixtiunea politicului, lipsită de publicitate şi audit, cu reglementări incomplete. Astfel ar caracteriza observatorii piaţa media din Republica Moldova, în care deseori jurnalistului îi rămâne o singură libertate: aceea de a scrie pentru cel care plăteşte. O statistică referitoare la mass-media din Republica Moldova este greu de făcut. Sînt menţionate ziarele "foarte populare”, fără ca nimeni să poată spune ce tiraj au aceste publicaţii. Sînt referiri la "emisiunile de radio sau televiziune slabe calitativ”, fără să ofere nimeni argumentul audienţei, pentru că aceasta nu se măsoară în Republica Moldova. În lipsa unui mecanism natural al pieţei, competitorii de pe piaţa audio-vizualului moldovean apelează la Consiliul Coordonator al Audiovizualului, CCA, pentru a regla audienţa, a impune reguli, sau chiar pentru a interzice concurenţa. Pe 26 martie 2010, la o întîlnire cu presa, prilejuită de prezentarea studiului "Audiovizualul din Moldova – între criză şi renaştere”, reprezentantul ONG-ului IDIS-Viitorul, Cornel Ciurea, propunea trei soluţii pentru "salvarea audiovizualului din Moldova”: reglementare, reglementare şi...reglementare!
Ultimul barometru de opinie publică, din mai 2010, realizat de Institutul de Politici Publice şi Fundaţia Soros Moldova, indică faptul că 93% dintre moldoveni îşi iau informaţiile de la televizor, 65% ascultă radioul, 31,7% citesc ziarele, 32,8% se informează de pe internet şi doar 19,6% citesc cărţi! 41,6% apreciază calitatea informaţiilor furnizate de Radio Moldova şi postul public de televiziune Moldova 1. Clasamentul posturilor de televiziune moldave, în ceea ce priveşte informaţia zilnică, arată astfel: Postul magnatului Vlad Plahotniuc, care de curînd a lansat primele jurnale în limba română, cu acoperire naţională, este urmărit de 26,8% dintre moldoveni, iar postul public, Moldova 1, de 32,2%. PRO TV Chişinău, ocupă locul 3, cu 17, 8%! El este urmat de TV NIT - 7,9%, TV7 - 2,7%, Jurnal TV, primul post de ştiri din Moldova, 2,2%, PublikaTV, a doua televiziune de ştiri, apropiată de SOV, cu 0,5%. În ceea ce priveşte radiourile, Radio Moldova, postul public, este ascultat de 32,8% dintre ascultătorii de radio, iar Vocea Basarabiei, de 4,3%.
Pe marginea mass-media din Republica Moldova se pronunţă în primul rînd jurnaliştii, grupaţi în ONG-uri de profil, bine finanţate din exterior. Apoi, ONG-urile care au legătură cu drepturile omului sau libertatea de exprimare, ori de cîte ori Moldova traversează o perioadă electorală. Şi, evident, oamenii politici, direct interesaţi de reflectarea în presă a activităţii lor. Potrivit tuturor acestora, mass-media din Moldova poate fi democrată sau comunistă, de limbă română sau de limbă rusă, scrisă sau electronică, privată sau publică. Este important să se ia în considerare faptul că în Moldova numărul instituţiilor de presă înregistrate oficial este mai mare decât numărul instituţiilor de media care activează real. Potrivit ultimului studiu elaborat în 2007 de către Centrul pentru Jurnalism Independent, în Moldova par a fi "funcţionale” 420 de redacţii. Dintre acestea, 35% îl reprezintă ziarele, 25% revistele, 13% posturile de radio, 8% posturile de televiziune, 15% televiziunea prin cablu şi 4% agenţiile de ştiri. Mai mult de jumătate dintre acestea sunt înregistrate în Chişinău şi funcţionează ca „presă centrală”. În acelaşi studiu regăsim informaţii referitoare la jurnalişti. Numărul acestora, angajaţi cu normă întreagă şi contract de muncă este de 1880, numărul jurnaliştilor prezenţi într-o redacţie fiind, în general, de cinci persoane. Cel mai mare angajator a fost până la începutul acestui an Tele-Radio Moldova care avea 228 de jurnalişti. Apariţia celor două televiziuni de ştiri, „JurnalTV” şi „PublikaTV” a schimbat raportul de forţe de pe piaţa mass-media: JurnalTV a angajat aproximativ 120 de jurnalişti, iar PublikaTV se laudă cu o redacţie de 150 de oameni. Este interesant de remarcat că 36% din mass-media moldoveană, în special portalurile de internet sau televiziunile mici, gen „ColoritTV”, lucrează cu unul, maxim trei oameni. Potrivit datelor furnizate, cu greu, de CCA, la 1 ianuarie 2008 erau 267 de posesori de licenţă de emisie. Potrivit studiului efectuat de CIJ, mass-media din Moldova, în comparaţie cu cea din fostele state sovietice, nu este încă pe deplin consolidată, şi asta datorită în primul rând lipsei resurselor financiare. Cetăţeanul de rând nu prea cumpără ziare, deşi preţul acestora este relativ scăzut. Mass-media este, în aceste condiţii, strîns legată de factorul politic, în special portalurile de net care funcţionează exclusiv pe bază de subvenţie, aplicaţiile, tehnica folosită şi salariul jurnalistului (în general unul singur, plătit cu 4-500 de dolari pe lună) nefiind acoperite de publicitatea inserată.
Mass-media din Moldova este împărţită în comunistă şi democrată, ponderea acestor două categorii modificându-se în funcţie de cantitatea de critică adusă puterii, în general intolerantă la ştirile critice. Presa declarat comunistă este reprezentată de ziarul „Moldova Suverană”, portalul de ştiri Omega şi postul de televiziune NIT.
La NIT, emisiunea „Rezonans”, în limba rusă, a lui Constantin Starîş şi emisiunea de dezbateri, în limba română, a lui Victor Nichituş, sunt printre cele mai urmărite şi comentate. În ultimul timp, noua putere de la Chişinău pare să aplice aceleaşi tehnici de intimidare a presei "comuniste" pe care le incrimina de pe băncile opoziţiei parlamentare. Jurnaliştii de la Moldova Suverană spun că asupra lor se fac presiuni, iar o emisiune de ştiri produsă de Omega din Moldova pentru postul ucrainean de televiziune REN, ce emite şi pe teritoriul moldovenesc, a fost interzisă de CCA. Tot CCA a retras mai multe frecvenţe naţionale şi locale şi le-a repartizat altor firme, "pentru a repara ce nu au făcut comuniştii”. Reţeaua Fresh FM, controlată de fraţii Micula, a pierdut 8 dintre cele 16 frecvenţe, CCA nefiind obligată să îşi motiveze deciziile. O mică parte din presa privată considerată "democrată" şi-a clădit reputaţia prin emisiuni care trec drept echidistante. La PRO TV Chişinău, Lorena Bogza moderează talk-showul „etalon” pentru toţi politicienii moldoveni, iar Angela Gonţa reprezintă „imaginea postului” dar şi un reporter corect şi echilibrat. Pe 7 aprilie 2010 a început să emită la Chişinău televiziunea de ştiri PublikaTV, despre care unele surse spun că ar fi cea mai mare investiţie în mass-media moldoveană - 4,5 milioane de euro - şi cea mai mare investiţie românească la Chişinău. Ea este sprijinită de portalul de ştiri UNIMEDIA, cumpărat deja de proprietarii Publika. Într-o discuţie privată avută cu Andreea Creţulescu, unul dintre jurnaliştii români care au venit la Chişinău să sprijine formarea echipei PublikaTV, aceasta mi-a spus că cel mai dificil a fost să găseşti oamenii potriviţi pentru o astfel de întreprindere, facultăţile de jurnalism din Moldova pregătind mai mult jurnalişti pentru presa scrisă şi mai puţin pentru televiziune. La capitolul presă scrisă, ziarul care domină pe segmentul quality este "Timpul" editat de reputatul jurnalist Constantin Tănase. Foarte mulţi tineri ascultă posturile de radio muzicale ruseşti care dau muzică bună şi urmăresc multitudinea de posturi de televiziune ruseşti care au show-uri de televiziune de bună calitate. Un caz aparte îl reprezintă postul de televiziune PRIME, care emite pe întreg teritoriul Moldovei şi care difuzează show-ul românesc „Star Factory”, prezentat de Dan Negru. Singurul ziar de publicitate din Moldova este MAKLER, scris integral în limba rusă.
Tele-Radio Moldova, postul public de televiziune, a trecut printr-o perioadă de opt ani în care a fost confundată cu televiziunea personală a fostului preşedinte comunist Vladimir Voronin. Noua conducere a trustului, provenită din societatea civilă, spune că încearcă să reformeze radioul şi televiziunea. Un pas controversat în acest sens îl reprezintă politica de personal redacţional. Potrivit lui Eugeniu Rîbca şi Olivia Pîrţac, autorii studiului "Evoluţia libertăţilor mass-mediei în contextul implementării Planului de Acţiuni UE-Moldova”, organizaţiile de media nu sunt mulţumite de calitatea studiilor absolvenţilor facultăţilor de jurnalism din Moldova. Cei doi autori atrag atenţia şi asupra lipsei de transparenţă în ceea ce priveşte proprietatea în mass-media. De asemenea, studiul constată şi starea "precară” a jurnalismului de investigaţie. Această specie de jurnalism este dificil de practicat, ţinînd cont de opacitatea instituţiilor publice de a furniza informaţii, chiar şi cele de interes public, reglementate şi în Moldova de Legea liberului acces la informaţiile publice.
WELCOME RADIO ROMANIA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu