Motto: “Lumea ştirilor contemporane este o lume care există pentru VIP-uri. Vieţile lor de fiecare zi sînt importante: dacă se căsătoresc, dacă divorţează, dacă mănîncă, ce haine poartă şi ce haine dezbracă aceste celebrităţi din lumea filmului sau a politicii. Oamenii obişnuiţi apar doar pentru un moment, cînd ucid pe cineva, sau cînd mor. În loc să vă conformaţi acestei realităţi, încercaţi să construiţi un mod diferit de a prezenta lumii ceea ce se întîmplă cu adevarat, încercaţi să aveţi o viziune critică asupra lumii, şi încercaţi să deveniţi interesaţi de adevărul asupra a ceea ce se întîmplă cu oamenii care locuiesc în fiecare colţ al lumii.” SUBCOMANDANTE MARCOS
Emil Boc şi-a asumat răspunderea în Parlament pe cele două legi ale austerităţii româneşti. Aceeaşi faţă tîmpită, acelaşi discurs imbecil, acelaşi ton marţial cu vocale prelungi, care-ţi amintesc de copilărie, atunci cînd îi spuneai lui Vasile dintr-a 7-a, că dacă nu-ţi dă maşinuţa... "Biiineee, te zic eu la frate-miu, că-i maaai maaare şi tee baaateee"! Demintatea, autoritatea, credibilitatea şi comunicarea nu se prea găsesc pe strada omuleţului ăsta, chiar dacă, de principiu, ajustările astea salariale sînt relativ corecte! Nici Boc şi nici detractorii săi politici nu au rostit nici o clipă fraza: de 70 de ani, teoria economică a lui Keynes, grefată pe un sistem de stat european tradiţional, a generat acest "Caritas" în care ne aflăm acum şi, care, a ajuns la final, ca orice joc piramidal! Statul, oricîtă bunăvoinţă ar avea, nu mai poate susţine un sistem social, în condiţiile în care producţia efectivă nu mişcă din loc economia! Dovada stă în furtuna care s-a abătut asupra întregii Europe, care nu se vede de praful românesc! MILTON FRIEDMAN POATE APLAUDA FRENETIC ACOLO UNDE O FI, care toată viaţa a vorbit despre recesiunea şi crash-ul care au zguduit economia S.U.A. în anii 20 şi în perioada următoare. Influenţa şi repercursiunile pe care aceste evenimente le-au avut asupra altor state, în mod special asupra Germaniei, unde au facilitat venirea la putere a partidului nationlist, şi în final a dus la izbucnirea războiului mondial. Este unul din subiectele menite să răspundă multor întrebări. Friedman ataca dur sistemele de taxe şi impozite, anumite programe de protecţie socială, sistemele de plată a pensiilor, arătînd, în baza unor calcule logice, care sînt angrenajele şi ce se întîmplă în spatele acestor programe, reuşind să demonstreze ineficienţa acestora, avantajele de care beneficiază anumite categorii sociale în detrimentul săracilor sau chiar a bogaţilor. Despre toate acestea, scriu pe acest blog, de mai bine de un an, fără să văd o dezbatere televizată sau să citesc o serie de articole pe acesată temă. Cred că o imagine exactă asupra a ceea ce se întîmplă în lume, ar trebui relevată nu numai de către politicienii ăştia de doi bani, dar şi de către mass-media şi PROFESORI, care alături de popi au o mare răspundere faţă de societatea românească!
Moneda unică europeană este în pericol de dispariţie în următorii cinci ani, dacă actuala componenţă a zonei euro se va păstra, sînt de părere analiştii britanici, şi doar o revenire la monedele naţionale va permite păstrarea unor deficite mari. Guvernele europene au operat tăieri de salarii între 3 şi 30 de procente, iar în mai multe state, şcolile cu prea puţini elevi au fost închise. Lituania a redus salariile profesorilor, laolaltă cu cele ale celorlalţi angajaţi ai statului, cu 30%, iar Letonia cu 25 de procente. În plus, Guvernul de la Riga a şi trimis în şomaj anul trecut peste 6.000 de profesori, la o populaţie de 2.500.000 de locuitori. În Portugalia, decizia închiderii a 900 de şcoli în următorul an a dat naştere unui scandal politic, chiar dacă ministrul Educaţiei, Isabel Alçada, a argumentat că vor fi afectaţi „doar 3,5% din elevii claselor primare". 100.000 de profesori riscă să-şi piardă slujba în Statele Unite, unde criza a tăiat dramatic bugetul destinat Educaţiei. „Tăierea salariilor profesorilor români cu 25 de procente este una dintre cele mai dure măsuri de austeritate luate în Uniunea Europeană", consideră Torberg Falch, expert european în economia Educaţiei. În Germania se vor desfiinţa zeci de mii de posturi de funcţionari, se va tăia şi din alocaţiile pentru mame şi pentru şomaj. Guvernul german vrea să reintroducă stagiul militar obligatoriu pentru a face economie şi la bugetul Armatei. Germania va concedia 50.000 de militari, din cei 150.000 angajaţi în prezent, va reduce numărul unităţilor şi va tăia de pe listă diverse achiziţii de echipament şi mijloace de transport. Ministrul german al Apărării se gîndeşte chiar la reintroducerea obligativităţii stagiului militar care ar economisi peste 400 de milioane anual. Ministrul german al Muncii, Ursula von der Leyen, a propus recent ca şomerii pe termen lung să nu stea degeaba, ci să facă muncă în folosul comunităţii. Pentru 900 de euro lunar, şomerii ar trebui să îngrijească bătrâni, să menţină curăţenia în parcuri şi pe străzi.
Acestea sînt evidenţe! În România, Traian Băsescu le-a spus, duminică seară, parlamentarilor PDL, prezenţi la Snagov, că premierul Boc a "fost sabotat de propriul Cabinet" şi că PDL "este în pericol de pesedizare". DOI PENIBILI! România mai funcţionează doar pe datorie, ritmul în care se împrumută de la începutul anului fiind de 600 de euro/secundă - adică 52 milioane pe zi sau 7,88 miliarde, pînă la începutul lui iunie. Conform calculelor Gândul, chiar dacă statul taie din pensii 15% şi din salariile bugetarilor 25%, ceea ce i-ar aduce o economie de circa două miliarde de euro anul acesta, tot va trebui să mai împrumute 5,2 miliarde de euro pentru a rezista pînă în decembrie. Economiştii atrag atenţia că, în scurt timp, s-ar putea întâmpla un adevărat dezastru: nimeni nu va mai vrea, sau nu va mai putea, să ne împrumute. Pe piaţa internă, băncile au ajuns la un prag de expunere de 18% pe titlurile de stat, iar maximul acceptat de băncile-mamă este de 20%. Pentru împrumuturi externe, momentul este prost din cauza problemelor din Grecia şi din zona euro. Datoria publică pe cap de angajat va urca la 10.100 de euro anul acesta de la 8.000 de euro în 2009, conform calculelor Gândul. În ultimii cinci ani acest indicator a crescut cu 157%, în 2006 datoria publică raportată la fiecare angajat fiind de aproape 4.000 de euro. Ca procent din valoarea totală a economiei, datoria publică va urca pînă la 40% din PIB. Produsul intern brut, după scăderea estimării privind creşterea economică de la 1,5% la -0,5%, este de 121 de miliarde de euro, cu cinci miliarde de euro mai mic decât valoarea estimată la finele anului trecut de Guvern, FMI şi CE, valoare pe care a fost fundamentat bugetul de stat pe anul în curs. Prin tratatul de aderare România s-a angajat să nu depăşească un nivel al datoriei publice de 60% din PIB însă statul român nu îşi poate permite un procent mai mare de 35%, după cum a explicat chiar la începutul anului Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la FMI. Cele mai mari cheltuieli ale statului sînt cele cu pensiile şi cu salariile, care reprezintă 75% din veniturile totale ale statului, adică 39,4 miliarde de lei. Dacă se adaugă şi cheltuielile statului cu bunurile şi serviciile, procentul urcă la 92%. Practic, chiar dacă ar reduce la zero investiţiile şi subvenţiile şi nu ar plăti dobînzile, statul tot nu ar avea suficienţi bani pentru a plăti şi salariile şi pensiile şi facturile curente ale statului sau medicamentele din spitale.
După cum explica FRiedman, o astfel de criză naşte lideri radicali. România duce o lipsă acută de lideri, deşi TRaian Băsescu părea un astfel de personaj istoric. S-a dovedit a fi doar o caricatură! Nici restul partidelor româneşti nu deţin liderul charismatic suprem. Dar, nici societatea răscolită acum de convulsii şi transformări. O adevărată apocalipsă! Puţini au auzit de Armata Zapatistă de Eliberare din Mexic! O armată ŢĂRĂNEASCĂ, dar altceva decît cea a lui Gheorghe Doja sau Horia, Cloşca şi CRişan! În urmă cu doi ani scriam un referat despre această armată ţărănească, fără să mă gîndesc, atunci, cît de multe asemănări există între cele două situaţii, cea mexicană şi cea românească. Am să reiau acum subiectul De ce? Iata citeva motive: Pentru ca mişcarea zapatistă a dat, în 1994, semnalul luptei împotriva companiilor multinaţionale, fiind prima mişcare organizată care a identificat corect problema şi a sugerat căile de acţiune pentru soluţionarea ei; pentru că este o mişcare autentică şi spre deosebire de vedetele care lăcrimează pe la TV de mila africanilor rupţi de foame, insurgenţii zapatişti luptă pentru o cauză concretă - supravieţuirea neamului lor, contra unei ameninţări clare pe care o percep zi de zi. Capacitatea lor de a se organiza de la zero pentru a porni ofensiva împotriva unui adversar atotputernic este un exemplu pentru orice nemulţumit; şi pentru că, într-un termen mai lung sau mai scurt, ne vom regăsi şi noi, românii, în situaţia populatiilor indigene din statul mexican Chiapas, de a ne apăra identitatea şi nivelul de trai ameninţate de un inamic comun, statul ca element de referinţă al noii ordini globale! PENTRU ACEST TIP DE ATITUDINE AI NEVOIE DE, mă repet mult prea des!, DEMNITATE, pe care nici NOI, CA POPOR şi nici "răul cel mai mic" EMIL BOC, NU AVEM!
Pentru a putea avea DEMNITATE ar trebui să ne raportăm, din nou, la simboluri precum NAŢIONAL sau TRADIŢIE! Conform doamnei Andreea Vass şi papagalilor chirciţi în ataşul actualei divizii de tîmpenie motorizată, care e sistemul băsescian, românii nu au voie să vorbească de naţionalism, de eroii neamului, de religie sau de tradiţie decît într-un mod fie dispreţuitor, fie negustoresc. După cum bine observa publicistul creştin Gheorghe Fedorovici, ideologii actualului regim îţi dau voie să-ţi manifeşti public doar scîrba faţă de români şi România. Dragostea faţă de România e consideratî demagogie, impostură, de prost-gust. În absenţa acestui liant social care e conştiinţa naţională, sacrificată pe altarul globalizării ca "dar al libertăţii", în absenţa interesului pentru o economie la scară umană, sacrificată pe altarul neoliberalismului economiei financiar-globale şi al gigantismului corporat parazitar, în absenţa unui stat reprezentativ, adică a unui stat care să susţină şi aplice legea, sacrificat pe altarul statului mafiot-clientelar, cum anume putem "educa" românii la "risc"? AM MAI SPUS-O: CRED CĂ NEOLIBERALISMUL ESTE SOLUŢIA! Cu singura condiţie ca fiecare cetăţean să aibă şansa să intre în competiţie, absolut liber, după toate regulile descrise de Friedman! Din păcate, gaşca asta de golani nenorociţi aplică acum o ultimă lovitură unei societăţi ce nu va fi capabilă să se ridice şi să concureze cu actualele companii super-vitaminizate! Ăsta nu mai e capitalism, cu atît mai puţin neo-liberalism! Asta este exploatare, de către un stat parazitar, sau terorism de stat împotriva propriilor cetăţeni! Subscriu la poziţia unui senator neo-liberal american care spunea public: EU NU VREAU SĂ OMOR STATUL. VREAU DOAR SĂ-L FAC ATÎTA DE MIC, ÎNCÎT SĂ-L IAU DE GÎT ŞI SĂ-L ÎNEC ÎN CADĂ! Aştept ziua aia, cînd un lider adevărat va lua statul ăsta parazit, împreună cu păduchi de alde Boc, şi-l va îneca în cadă!
Am început acest text cu un motto atribuit liderului EZLN, Subcomandante Marcos, mereu cu faţa acoperită cu o cagulă, mereu fumînd pipă. Cine este exact acest lider charismatic şi eficient, nimeni nu ştie exact, însă portretul lui apare cam aşa: “Marcos este un homosexual în San Francisco, un negru în Africa de Sud, un asiatic în Europa, un chican în San Ysidro, un anarhist în Spania, un palestinian în Israel, un mayas pe străzile din San Cristobal, un rocker la Universitatea Naţională, un evreu în Germania, un comunist în era post-război rece, un artist fară galerie sau portfoliu.... Un pacifist în Bosnia, o gospodină singură sîmbătă noaptea în orice oraş din Mexic, un grevist CTM, un reporter scriind articole de umplutură pentru ultima pagină, o femeie singură în metrou la ora 10 pm, un ţăran fără pămînt… Un muncitor şomer... un student nefericit, un dizident în mijlocul economiei de piaţă liberă, un scriitor fără cărţi sau cititori, şi, desigur, un zapatist în munţii din sud-estul Mexicului. Deci, Marcos este o fiinţă umană, orice fiinţă umană, în această lume. Marcos este toate minorităţile exploatate, marginalizate şi oprimate, rezistînd şi spunînd, DESTUL!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu