Marcarea, astăzi, a 70 de ani de la invazia trupelor sovietice în Basarabia, riscă să şteargă dintr-un condei istoria cunoscută şi trăită de trei generaţii de moldoveni. Şi nu numai atît. Panglica Sfîntului Gheorghe va fi privită cu îndoială, la fel şi ziua de 9 mai, şi manifestaţiile de la Memorialul Eternitatea. Dacă ar fi numai radicalizarea şi felierea societăţii moldoveneşti şi tot ar fi bine! Mă tem ca decretul semnat de Mihai Ghimpu, istoric corect, într-un gest pe care numai marii bărbaţi de stat care îşi asumă istoria sînt capabili să îl facă, nu va întoarce definitiv Moldova din drumul ei declarat spre Europa! Dar, măcar se va risipi incertitudinea care planează asupra acestui spaţiu de falie, se vor împărţi şi limpezii apele. Cînd a ridicat toiagul deasupra mării, Moise "îl avea în spate" pe Dumnezeu. Din păcate, Mihai Ghimpu nu poate spune că are în spate pe cineva, nici măcar pe Traian Băsescu, care a transferat o parte din personalitatea lui conflictuală pe malul stîng al Prutului. Dar, în maniera cunoscută deja, a tras cuiul de la grenadă lăsîndu-i pe alţii să se descurce, mai departe, cu fructul ucigaş! De ce spun asta? Pentru că, în ultimul timp, semnalele date de România sînt tot mai anemice, nelegate, haotice. Preşedintele Băsescu lansează un document în care îi califică pe ruşi un pericol la adresa României, evident, luînd Moldova la mijloc, premierul Boc e prea ocupat să-şi dea cu stîngul crizei în dreptul politic al PDL ca să mai vadă şi ce face Tomac prin jurul blocului, ministrul de externe Baconschi chibiţează şi el în spatele proiectului ruso-german de rezolvare a diferendului transnistrean (de fapt un Plan Kozak reîncălzit!), iar ambasadorul român la Chişinău, e ca un popă de ţară care nu a avut răgazul, de la instalarea în funcţie, să se întîlnească cu personalităţile pro-româneşti din acest spaţiu, sau să acorde un interviu presei pro, şi asta în timp ce retorica anti-românească generată de imperialii ruşi, scrobiţi şi manieraţi, dar şi de copiile lor grobiene - lipsite de o identitate proprie - ukrainiene, cumulate într-o anumită zonă moldovenească, a explodat, efectiv! În actualul context internaţional tensionat şi mai degrabă confruntaţional, orice eveniment poate dobîndi relevanţă în regiune şi poate avea impact direct sau indirect major asupra securităţii Republicii Moldova. Neutralitatea, arătată de politicienii "pro-europeni" ca pe Sfintele Moaşte, chiar recunoscută, nu poate ţine loc de soluţie de securitate. Statutul de “neutralitate permanentă” rămîne piatra nodală şi o permanenţă a arhitecturii de securitate a Republicii Moldova, iar momentul "28 iunie" va declanşa, într-o succesiune firescă, inclusiv o dezbatere deschisă despre aceasta. Pentru că, acest statut nu reflectă nici realitatea de pe teren, nici nu reprezintă o formulă consacrată internaţional. Sorgintea acestui concept este, evident, legată astăzi de situaţia din Transnistria. Însă la momentul adoptării Constituţiei din 1994, nu a existat nici o dezbatere reală, nici explicitarea conceptului, nici măcar argumentarea poziţiei, iar după recunoaşterea deportărilor, după condamnarea crimelor comunismului, după marcarea datei invaziei sovietice în Basarabia, urmează firesc, discutarea statutului de neutralitate impus Moldovei, din nou, de Rusia! Reintegrarea teritorială, pe care se bate monedă de 20 de ani, ar trebui să fie urmată şi de o integrare a instituţiilor de forţă din regiunea separatistă în structurile de forţe legitime ale Republicii Moldova. Cum se va face aceasta, cu ce resurse şi mijloace, pe baza cărei experienţe şi expertize, în ce interval de timp, cu ce destinaţie a elementelor ce vor fi reduse din spaţiul structurilor de forţă separatiste, acest lucru nu ni-l dezvăluie nici Concepţia nici Strategia de Securitate Naţională "neutrală", aprobată zilele trecute de Guvernul Filat.
Ce înseamnă ziua de astăzi pentru Moldova? Asumarea istoriei, în primul rînd, pentru electoratul de maxim 15% al Partidului Liberal! Un mare semn de întrebare identitară şi politică, pentru electoratul PLDM şi un şut în plinul găleţii relaţiilor bilaterale între Filat şi Putin, după ce premierul moldovean a muls cu greu, strop cu strop, laptele bunăvoinţei Kremlinului. Pentru electoratul stîngii, al PSD, PDM, MU şi PCRM decretul lui Ghimpu este un atentat la siguranţa naţională! Ce ne facem fetelor, că aceştia sînt cei mai mulţi, iar confruntările politice de astăzi, din Parlament, au toate şansele să se transforme, în viitorul apropiat, în confruntări de stradă, generînd o nouă stare conflictuală pe harta riscurilor şi ameninţărilor Republicii Moldova. La tot acest spectacol, UE priveşte fără să înţeleagă mare lucru, dar se face vinovat de actuala stare de fapt prin politica de zăhărel dusă la adresa Republicii Moldova. Această amăgire perpetuă nu are darul de a soluţiona conflictele din interiorul republicii, din potrivă! Cu atît mai puţin, soluţia federalizării nu este o soluţie, iar despre încurajarea de a intra total în barca UE şi NATO, singura soluţie viabilă occidentală pentru Moldova, din punctul meu de vedere, nici un oficial scrobit de la Bruxelles nu a deschis pliscul! Federaţia Rusă este privită în continuare prin prisma clişeelor post sovietice, drept Centru, cu interese majore în regiune, cu legături economice de netrecut, cu forţă dominantă căreia nimeni nu-i poate limita acţiunile şi opţiunile. După războiul ruso-georgian, este constatat şi comportamentul său mai agresiv, iar ameninţările sale cu utilizarea forţei sînt pe deplin credibile. Însă lipsa de reacţie adecvată şi oportună pe direcţia securităţii la Chişinău riscă să devină periculoasă, odată ce acest comportament poate fi evaluat ca transformînd Republica Moldova într-un cap de pod al Rusiei şi Ukrainei la graniţa NATO şi UE, fapt ce o poate pune în posturi de securitate extrem de delicate, tocmai pentru că refuză (sau este împinsă) să nu-şi dezvolte capacităţile proprii de apărare şi de asigurare a securităţii. Opţiunea abandonării acestor atribuţii nu face decît să ducă la forme de suveranitate limitată, cu alterarea şi influnenţarea categorică a opţiunilor de politică externă, apărare şi securitate şi cu costuri majore în raport cu credibilitatea, legitimitatea conducerii, atractivitatea statului.
Republica Moldova se află într-o postură geopolitică de falie, la frontiera NATO şi a Uniunii Europene, în spaţiul post-sovietic şi în ceea ce Rusia continuă, sau a reînceput să numească, în documentele sale de politică externă „vecinătatea apropiată”. Spuneam că o confruntare identitară între cele două tabere ce se formează în jurul armatei sovietice reprezintă un nou punct pe harta riscurilor Republicii Moldova. O astfel de "hartă", ca să o desluşim, ar trebui să se bazeze pe o definiţie acceptată a securităţii, pe un pachet de riscuri şi ameninţări de natură globală, dar şi pe un set de riscuri şi ameninţări regionale şi locale. Dacă privim Republica Moldova în ecuaţia, respinsă deja în paragraful anterior!, alături de Uniunea Europeană şi NATO, vom accepta ca definiţie a securităţii pe cea a Şcolii Europene de la Copenhaga (Barry Buzan), cu cele 5 componente ale securităţii – militar, politic, economic, social, de mediu, securitate naţională, securitate societală şi securitate umană.
În privinţa ameninţărilor şi riscurilor globale, Moldova poate suferi, în solidar, cu celelalte naţiuni europene, de: - terorismul internaţional, - proliferarea armelor de distrugere în masă, - conflictele regionale şi separatiste - o permanenţă în spaţiul est European şi postsovietic. Produs al dezmembrării, mai mult sau mai puţin violente, a unor state multinaţionale din zonă, conflictele separatiste au un puternic substrat politic şi reprezintă o ameninţare gravă la adresa securităţii regionale, chiar dacă majoritatea acestora sînt ţinute sub control. Nu poate fi ignorată posibilitatea ca aceste conflicte îngheţate, precum cel din Transnistria, să poată fi potenţate de "administratorul sistemului de menţinere a păcii", şi să reprezinte o ameninţare la adresa integrităţii teritoriale a statelor noi apărute în Europa. Prin numărul lor mare, aceste conflicte - alături de alte stări tensionate, tendinţe separatiste, dispute teritoriale şi situaţii de instabilitate - generează incertitudine, determină irosirea resurselor şi perpetuează sărăcia. Ele alimentează, de asemenea, alte forme de violenţă şi criminalitate şi favorizează terorismul.
Riscurile şi ameninţările de natură regională şi locală sînt: - ameninţări clasice din partea administraţiei şi trupelor militare separatiste faţă de statalitate, integritatea teritorială şi coeziunea deciziei naţionale, ca şi a securităţii naţionale pe diferitele niveluri: a statului, a regiunii limitrofe zonei separatiste, a oamenilor din localităţile situate în stînga Nistrului şi din Tighina, sigur, numai atunci cînd Yastrabceak nu va mai toasta, la aceeaşi masă din Chişinău, cu diplomaţii maghiari şi cu vicepremierul moldovean pentru "reintegrare"!, - ameninţări de instabilitate a frontierelor în proximitate, - ameninţarea de scindare a unui stat vecin, - ameninţarea intrării în structurile de securitate de vîrf ale Republicii Moldova a unor persoane loiale altui stat, în condiţiile reintregirii teritoriale şi absorbirii structurilor de forţă separatiste, - riscul schimbării structurii de vecinătate, pe cale de consecinţă, - riscul pierderilor teritoriale directe (Palanka), prin consolidarea independenţei de facto şi recunoaşterea independenţei de jure a regiunii separatiste de către o putere regională urmată de un număr de state, sau prin unificarea regiunii separatiste cu un terţ stat, - riscurile ce privesc securitatea si apararea teritoriului, - riscurile ce privesc securitatea si apararea frontierelor. Existenţa regimului separatist amplifică discrepanţa din cadrul juridic şi instituţional unic al Republicii Moldova, alterînd statul de drept şi scoţînd o regiune şi locuitorii săi de sub controlul suveran al statului. Ca stat independent ce face parte din regiunea extinsă a Mării Negre - care este o punte a tranzitului comercial, de energie şi transporturi, şi nu o confluenţă oarecare, intersecţie de frontiere între regiunile Europei, Asiei Centrale şi Orientului Mijlociu Extins - Moldova se confruntă, la fel ca statele riverane directe cu: - conflicte îngheţate (ce pot fi încălzite oricînd cineva şi-o doreşte, vezi cazul Osetiei de Sud!), - disparităţi economice, - conflicte de intensitate redusă, - trafic ilegal cu arme, - trafic de droguri şi persoane, - migraţie, - fenomenul terorist, - corupţie instituţionalizată şi impicările structurilor mafiote în comerţ şi trafic de tot felul. Despre toate acestea citim zilnic în presa de la Chişinău!
Ameninţările de origine socială/societală vor putea fi testate începînd de astăzi. Ameninţările la adresa identităţii şi coeziunii societale – date de persistenţa moldovenismului şi punerea sub semnul întrebării a identităţii, limbii şi istoriei naţiunii majoritare, din dorinţa creării artificiale a unei identităţi diferite; scindarea societăţii, a elitelor pe teme fundamentale; riscurile apariţiei de tensiuni şi ameninţarea unor revendicări de natură autonomist-separatistă din cauza nerespectării educaţiei în limba minorităţilor naţionale şi utilizarea limbii unei minorităţi naţionale pentru instruirea majoritară a tuturor minorităţilor şi a alterării identităţii majorităţii. Toate aceste "ameninţări de manual" vor păli în faţa posibilei scindări generate de armata sovietică! În baza aceleiaşi matrice, Republica Moldova are şi cîteva vulnerabilităţi: nivelul ridicat al stării de insecuritate socială, persistenţa stării de sărăcie cronică şi accentuarea diferenţelor sociale şi infrastructura slab dezvoltată şi insuficient protejată.
Începînd de astăzi, Moldova devine, din nou, după 1992, o "societate de risc", concept utilizat acolo unde riscul devine un sistem de gestionare a hazardurilor şi insecurităţii, care apar în contextual modernizării societăţii. Totuşi, riscul trebuie asumat pînă la capăt, indiferent de consecinţe. În acest context, după condamnarea comunismului şi declararea zilei de 28 iunie 1940 zi în care armata sovietică a invadat Basarabia, preşedintele Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, trebuie să-şi asume direct şi brutal, chiar, în calitatea sa de om politic şi comandant suprem al forţelor armate, renunţarea la neutralitate şi integrarea în NATO! Singura opţiune euro-atlantică a Moldovei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu