JURNAL DE CHIŞINĂU. ZIUA 138(44)

          PRIDNEVSTROVSKAIA MOLDAVSKAIA RESPUBLIKA

Citesc, ieri, o ştire halucinantă: „O tînără de 20 de ani, din Bender, a fost răpită pe 16 iunie şi este ţinută în calitate de ostatic de către miliţia transnistreană. Motivul invocat de aceştia este faptul că mama fetei nu s-ar fi prezentat la anchetator”, a declarat pentru Jurnal.md preşedintele Promo-Lex, Ion Manole. Potrivit lui Manole, mama fetei, Zinaida Ciuhnenco, care face tratament la o clinică din Chişinău, a fost informată de un anchetator că fiica ei se va afla în detenţie pînă cînd ea „nu va reveni în Transnistria” să-şi ispăşească pedeapsa penală. Femeia a menţionat că i s-a comunicat că fiica ei a decis de una singură să fie „arestată” pentru cîteva zile, pînă cînd mama se va prezenta la secţia de miliţie. Fata, de 20 de ani, este deţinută în condiţii inumane în subsolul izolatorului secţiei de miliţie din Bender. Înainte de a se porni spre secţia de miliţie, fiind invitată, tânăra, Elena Dobroviţcaia, i-a comunicat mamei sale prin telefon că se simte foarte rău şi are febră, dar oricum va merge la miliţie, pentru a evita ulterior probleme. După aceasta, lipsind o perioadă îndelungată, mama a telefonat anchetatorului pentru a afla situaţia fiicei. Acesta a condiţionat eliberarea Elenei cu prezentarea ei benevolă la miliţie. Mai mult decît atît, soţul Elenei a dispărut şi nimeni nu ştie unde se află la momentul de faţă”, a spus Manole. Asociaţia „Promo-LEX” solicită în regim de urgenţă implicarea autorităţilor constituţionale, Federaţiei Ruse, Uniunii Europene, Ucrainei, Statelor Unite ale Americii şi Misiunii OSCE (în calitate de actori ai formatului 5 plus 2) precum şi altor structuri internaţionale abilitate să se implice în rezolvarea acestei probleme, iar tînăra să fie eliberată. De asemenea, ONG-ul  solicită organelor de drept constituţionale ale Republicii Moldova să iniţieze o cauză penală, în regim de urgenţă, în temeiul art.280 Cod penal (luarea de ostatici), art.166 Cod penal (privaţiunea ilegală de libertate)". Despre celelalte două cazuri anterioare nu am scris nimic, considerîndu-le nişte provocări ordinare ale unui regim nerecunoscut internaţional de 20 de ani, dar acesta este deja al doilea caz de răpire în Bender! Ilie Cazacu, în vîrstă de 24 de ani, angajat al Inspectoratului Fiscal din Tighina, a fost reţinut în luna martie. Serviciile secrete de la Tiraspol îl acuză pe tînăr “de înaltă trădare de patrie şi spionaj în favoarea Chişinăului”, riscînd pînă la 20 de ani de închisoare. Actualmente, nimeni nu ştie de soarta băiatului, iar familia sa este în greva foamei de şase zile. O acuzaţie similară apăruse şi în cazul Vardanian. Cazul Vardanean a fost discutat şi în cadrul unor audieri din Comisia Helsinki a Congresului american, în timp ce la Chişinău, ambasadorul Rusiei Valeri Kuzmin a declarat că nu se va implica şi că toate scrisorile primite de la rudele jurnalistului le-a readresat instituţiilor de stat de la Tiraspol. Ernest Vardanean a fost arestat pe 7 aprilie sub acuzaţia de spionaj în favoarea Moldovei, iar recent, o instanţă de judecată a prelungit detenţia sa cu încă 30 de zile.

Din punctul meu de vedere, ca reacţie imediată din "vecinătatea apropiată", Ukraina şi Rusia, care se consideră state garante ale acordului de soluţionare a problemei transnistrene,  trebuie să-şi asume toate responsabilităţile care le revin, inclusiv în aceste situaţii.  Rusia recunoaşte că-i revin mai multe responsabilităţi în calitate de stat garant.  Atunci, nu înţeleg de ce ambasadorul Kuzmin trimite scrisorile adresate lui, de către familiile Vardanean şi Cazac, autorităţilor de la Tiraspol, fără a lua o poziţie clară în acest caz.  De asemenea, Ukraina este absentă din această situaţie, nu a luat nici o poziţie clară, deşi şi ei, în calitate de mediator şi stat garant, îi revin aceleaşi responsabilităţi. Diplomaţii ucraineni evită cu orice preţ să ia atitudine! E foarte adevărat, nici România, care credeam, la un moment dat că şi-a clarificat viziunea asupra Moldovei, nu a emis nici o opinie! Abuzurile împotriva lui Cazacu şi Vardanian au coincis, însă, cu cîteva mutări pe tabla de şah îngheţată din stînga Nistrului, deşi nici observatorii din formatul 5+2 - SUA şi UE - nu folosesc pe deplin pîrghiile pe care le au, de influenţă asupra Transnistriei, pentru a o determina să fie mai flexibilă. Pe 18 martie a.c., la Moscova, secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a semnat un acord de cooperare cu secretarul general al Organizaţiei Tratatului Securităţii Colective (OTSC) , Nikolai Burdiuja. Documentul va putea avea consecinţe directe asupra Transnistriei – pentru că miza acordului ONU-OTSC, potrivit interpretării ruseşti, este statutul “trupelor de menţinere a păcii” în zona ex-sovietică (inclusiv Moldova), în condiţiile în care Rusia nu ascunde faptul că intenţionează să instituie un monopol în domeniu.
 La 17 mai, preşedintele Rusiei, Dimitri Medvedev, a semnat o declaraţie cu referire la problematica transnistreană  cu preşedintele Ucrainei, Viktor Yanukovici, iar recent acelaşi preşedinte Medvedev a semnat un memorandum cu Cancelarul Germaniei, Angela Merkel. În ambele declaraţii, se face referire la soluţionarea problemei transnistrene în contextul respectării integrităţii şi suveranităţii Republicii Moldova. Mai mult, în declaraţia semnată cu Yanukovici se spune clar: Transnistria urmează să obţină un statut special ferm garantat în baza creării unei zone unice, nu comune, unice, juridice, economice şi militare. La rîndul său, ambasadorul Kuzmin declară pentru presa de la CHişinău, ca să priceapă alţii, că în cazul negocierilor în vederea soluţionării diferendului transnistrean, Transnistria trebuie să fie considerată parte egală cu Moldova! Şi, s-ar putea să aibă dreptate, din moment ce de 20 de ani, în stînga Nistrului există un alt stat, cu alte reguli, cu un alt stil de viaţă etc. La Bucureşti, în ultima vreme, se vorbeşte mult despre Republica Moldova, dar mai nimic despre această enclavă asupra căreia, Chişinăul nu are nici un pic de autoritate. Degeaba baletează vicepremierul Osipov cu ale sale comisii mixte! Rezultatul îl reprezintă ştirea de început a acestui material! Transnistria rămîne doar unul dintre cele patru conflicte îngheţate rezultate direct din implozia URSS - alături de Abhazia, Osetia de Sud şi Nagorno-Karabah, toate aflate în aria de acoperire a Parteneriatului Estic al Uniunii Europene şi, practic, în sfera de influenţă refăcută a Rusiei. Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud şi Nagorno-Karabah sînt cele patru mici teritorii care şi-au declarat independenţa faţă de nişte ţări care făceau parte din URSS, dar acestea nu sînt recunoscute de nimeni. Transnistria s-a separat de Moldova, Abhazia si Osetia de Sud s-au rupt de Georgia, enclava Nagorno-Karabah  este parte a Azerbaidjanului în mod oficial, dar ar vrea cu Armenia. Sigur, situaţiile nu sînt identice, dar din punct de vedere al securităţii, cele patru sînt considerate doar "conflicte îngheţate" în diferite stadii.

Transnistria, acum parte egală a negocierilor în formatul amintit deja (în care eu nu cred deloc!), a fost calificată de către o delegaţie a Parlamentului European, în 2002, drept o "gaură neagră", în care traficul de arme şi de persoane sau spălarea banilor erau activităţi obişnuite. După încetarea focului din 1992 dintre separatiştii din Transnistria şi forţele politice din Moldova, a fost creată o "zonă demilitarizată" aflată sub supravegherea forţelor ruseşti. Moscova însă, este acuzată că îi sprijină pe separatişti, mai ales că documentul de pace, a fost semnat de Snegur şi Elţîn, recunoscîndu-se, implicit, că războiul din 1992 a fost purtat cu Rusia şi nu cu Transnistria, care a devenit brusc un teritoriu controlat de o grupare infracţional-teroristă! De atunci, acest "stat" se dezvoltă şi evoluează fără probleme, viaţa continuă, chiar dacă nimeni nu îl recunoaşte. Totuşi, dreptul la autodeterminare şi tendinţa actuală de fărîmiţare a statelor tradiţionale ar putea fi doi factori importanţi în viitorul negocierilor de pace, indiferent de format! În 2005, Forumul de securitate al Consiliului parteneriatului euro-atlantic (EAPC), la atelierul privind conflictele îngheţate din spaţiul ex-sovietic, subiectul favorit al vorbitorilor a fost Transnistria. Numele acestei regiuni a revenit obsesiv în toate discursurile şi în dezbaterile ce au urmat. Este absolut evident că NATO trebuie să se implice mult mai serios în găsirea unei soluţii pentru acest spatiu. Regimurile corupte sînt o cauză fundamentală pentru menţinerea tensiunii în această zonă. Din martie 2006, după suspendarea negocierilor în formatul 5+2, au existat o serie de tentative de reluare a negocierilor. De fapt, aceste tentative implicau participarea Ukrainei, Rusiei, OSCE, SUA şi a UE, care aparent au înlocuit formatul 5+2 cu un “3+2” mai confortabil. În paralel cu acestea, Vladimir Voronin a încercat, în mod constant, să obţină sprijinul Kremlinului, prin intermediul unor negocieri directe cu Moscova, deşi Putin nu l-a iertat niciodată pentru fronda din 2003, cu semnarea Memorandumului Kozak! Ca dovadă, pe parcursul anului 2007, s-au înregistrat mai multe întrevederi bilaterale dintre Vladimir Voronin şi Vladimir Putin, decît pe parcursul celor 5 ani precedenţi. Pe de altă parte, Igor Smirnov a acuzat Chişinăul de instalarea “unei blocade economice”, prin introducerea procedurii de înregistrare a exportatorilor transnistreni, în dreapta Nistrului. De fapt, această măsură, în paralel cu înfiinţarea Misiunii EUBAM, a determinat partea transnistreana să se retragă de la masa negocierilor. De atunci, Igor Smirnov a condiţionat reîntoarcerea la dialog doar dacă Chişinăul va înceta “blocada economica” şi va accepta statutul Transnistriei ca “participant cu drepturi egale la negocieri”, exact ce reamintea, zilele trecute, ambasadorul Federaţiei Ruse în Moldova!  După eşecul Memorandumului Kozak din 2003, distanţa dintre cele două maluri ale Nistrului pare să crească. Aşa-zisa “blocadă economică”, s-a dovedit a fi mai mult un mecanism eficient de sporire a exporturilor din regiunea transnistreană! Contradicţiile s-au înmulţit. Este mult mai uşor şi mai ieftin să telefonezi în SUA sau Japonia, decît să apelezi pe cineva din Transnistria! Blocadă telecomunicaţiilor a fost urmată de o persecuţie a şcolilor cu predare în grafia latină. Nu în ultimul rînd, după ocuparea brutală a nodului feroviar de la Tighina, de către autorităţile separatiste, toate cursele feroviare au fost redirecţionate prin Nordul Republicii Moldova, evitînd sectorul transnistrean. Neglijînd aceste probleme, autorităţile de la Chişinău, au accentuat în permanenţă statutul neutru al Moldovei şi parteneriatul strategic cu Federaţia Rusă, trezindu-se astăzi, la 18 ani de la conflictul de pe Nistru că rîul desparte chiar două state diferite! Din punctul meu de vedere, REINTEGRAREA este doar o obsesie păguboasă a politicienilor de la Chişinău, alimentată de Ukraina şi Rusia, constant, care altfel ar pierde un uriaş instrument de presiune în această zonă geografică! Un semnal este tras şi de Banca Mondială, care este dispusă să ofere autorităţilor transnistrene ajutor tehnic în valoare de 3,5 milioane de USD. Sursele urmează să fie direcţionate spre dezvoltarea sistemului de canalizare şi asigurare cu apă, pentru reabilitarea drumurilor, a şcolilor, a grădiniţelor şi instituţiilor de protecţie socială, notează Olvia-press. O întrevedere în acest sens au avut-o liderul separatist, Igor Smirnov, şi reprezentantul Băncii Mondiale în Republica Moldova, Melanie Marlett. În cadrul întrevederii, liderul separatist a insistat asupra faptului că ajutorul tehnic să fie oferit doar în mod direct, prin intermediul băncii centrale de la Tiraspol. La rîndul său, Melanie Marlett a precizat că reprezentanţii Băncii Mondiale sînt dispuşi să elaboreze în comun actele necesare, ceea ce recunoaşte implicit calitatea de entitate juridică internaţională a Transnistriei! Banca Mondială oferă asistenţă financiară şi tehnică ţărilor sărace, dar recunoscute pe plan internaţional.

În acest context, aplicîndu-se tehnicile de securitate, statutul internaţional al Transnistriei poate fi clarificat! Am spus-o public de mai multe ori, aplicarea unor proceduri standard prevăzute în manualul Peace Support Operation pot debloca situaţia pe ambele maluri ale Nistrului, mai ales acum, cînd Rusia şi-a exprimat disponibilitatea de a înlocui contingentul de căşti albastre cu reprezentanţi civili din cadrul Uniunii Europene. Implicarea politică directă a Uniunii Europene, dar şi a Statelor Unite, în rezolvarea acestui diferend, este semnalul de acceptare a Moldovei în Familia Europeană. Restul gesturilor, care înseamnă fără îndoială paşi importanţi şi semnale clare date Chişinăului, nu reprezintă, însă, decît un dans "de împerechere" pe care Bruxellul îl face în jurul Chişinăului. Ce nu conştientizează oficialii europeni este că un eventual eşec al aspiraţiilor europene ale Republicii Moldova ar putea arunca această ţară, definitiv, într-o zonă gri a geo-politicii europene! Din punctul meu de vedere, înlocuirea căştilor albastre ruseşti cu o misiune de tip EUROPOL, testată cu succes în Kosovo!, nu este imposibil de realizat. În acelaşi timp, recuperarea şi controlul armelor mici de pe ambele maluri ale Nistrului, după modelul aplicat deja în Iraq, este un pas important spre demilitarizarea şi decriminalizarea zonei, în timp ce o reunificare fiscală ar putea genera motorul implementării programelor europene de dezvoltare! Doar 3 direcţii care pot fi susţinute prin intermediul PSO. Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu termenele, Operaţiunile de stabilitate şi sprijin constau īn utilizarea tuturor capabilităţilor militare īn toate tipurile de operaţiuni, mai puţin războiul. Aceste acţiuni militare pot fi folosite pentru a completa orice combinaţie a utilizării instrumentelor de putere ale statului, atāt īnainte, īn timpul sau după īncheierea unui război sau conflict armat, ori fără a se ajunge la acesta. Operaţiunile de stabilitate şi sprijin au un cadru complex care necesită forţe disciplinate, flexibile, care să poată riposta īn situaţii variate, inclusiv să facă faţă la o trecere rapidă de la alte operaţii militare la operaţii de război. Ele pot să includă toată gama de forţe şi operaţii de luptă. Operaţiunile de stabilitate şi sprijin pot să includă elemente de operaţii combatante sau necombatante īn toate mediile, pe timp de pace, criză sau război. Operaţiile de pace constau īn: – prevenirea conflictului; – realizarea păcii; – construcţia păcii; – menţinerea păcii; – impunerea păcii.  Operaţiile de sprijin sunt folosite pentru a ajuta autorităţile civile externe sau interne, atunci cānd acestea se pregătesc sau răspund la crize şi alte situaţii deosebite care depăşesc posibilităţile acestora, prin asigurarea de sprijin, servicii, mijloace sau resurse specializate de bază, după caz.

Evident, independenţa Transnistriei este soluţia cea mai rapidă după un îngheţ de 20 de ani. Însă, demilitarizarea şi democratizarea Transnistriei, după model european, nu pot fi atinse într-un termen scurt. Este modelul "cozii de şopîrlă"!