JURNAL DE CHIŞINĂU. ZIUA 146(36)

DESPRE SECURITATE NAŢIONALĂ ŞI BUNĂ GUVERNARE

Strategia de Apărare a ţării, însuşit de CSAT şi trimis Parlamentului, ar trebui să fie documentul fundamental al întregului mandat al preşedintelui, care să ghideze atît politica sa externă, cît şi guvernarea sau instituţiile specifice însărcinate, prin lege, cu prevenirea şi contracararea ameninţărilor şi vulnerabilităţilor identificate de către document. Din păcate, dintr-un document serios, moderatoarele isterice de la televiziunile de ştiri, prezentatoarele care vorbesc de parcă s-ar pişa pe ele sau ar fi prinse cu chiloţii în vine, au transformat SNAp-ul într-un circ în care clownii principali au devenit jurnaliştii. Mă aşteptam, de exemplu, ca în baza documentului însuşit de CSAT să se discute despre  măsurile de austeritate impuse de criza economică, care alimentează xenofobia şi ajută partidele extremiste, a căror popularitate este în creştere, în Europa, după cum avertizează un raport prezentat în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE), de Titus Corlăţean, preşedintele Comisiei de Politică Externă a Senatului. Sau, primatele moderatoare să iniţieze o dezbatere despre AGRICULTURĂ şi  ENERGIE, două elemente vitale fără de care nu pot exista un stat, o regiune, un judeţ, sau o comunitate mică!  Din păcate, nu am auzit nimic din toate acestea, nici măcar despre "guvernarea ineficientă", un termen ce apare în SNAp şi cu care nici preşedintele şi nici guvernul pe care îl girează, nu sînt prieteni! Cum, de fapt, întregul document însuşit de CSAT pare să fie un rechizitoriu împotriva Guvernului Boc. Eu am să mă refer doar la cinci dintre termenii prezentaţi, prin prisma studiului securităţii:

1. Calitatea slabă a actului de guvernare.  Un rol important în procesul de consolidare a stabilităţii şi securităţii noilor democraţii din Europa  revine capacităţii statelor şi a societăţilor de a promova o gestiune eficientă a treburilor publice, de a garanta exercitarea responsabilă şi eficientă a puterii, în deplin acord cu principiile democraţiei şi cerinţele respectării drepturilor omului. Aşa zice cartea! Expresia publică a acestor exigenţe este... buna guvernare! UE are o chartă albă a bunei guvernări, document ce subliniază conţinutul termenului şi pe care nu cred că vreun individ implicat în ultimii doi ani în guvernarea României a fost curios să o deschidă! Calitatea slabă a actului de guvernare reprezintă o ameninţare serioasă la adresa securităţii prin ameninţarea coeziunii sociale, a legitimităţii unei guvernări, deschiderea porţii pentru contestarea ei violentă sau, şi mai grav, fenomenul de alienare faţă de guvernarea ţării, ignorarea, îndepărtarea sau nerespectarea autorităţii. Este clar că slaba guvernare a lui Emil Boc a atras după sine toate fenomenele prezentate mai sus prin prisma securităţii. Am să las sociologii, economiştii şi psihologii să explice, pe larg, efectele fiecărui fenomen în parte.

2. Guvernare ineficientă.  Este denumirea unui caz special al unei calităţi slabe a guvernării, aşa cum o prezentam mai sus, şi care nu este legat atît de utilizarea abuzivă a puterii, cît de lipsa capacităţii de a atinge obiectivele de administrare a treburilor publice aşteptate de populaţie. Este exact diagnosticul pe care îl putem pune Guvernului Boc! Din punct de vedere al studiului de securitate, guvernarea ineficientă, ca efect al deficitului democratic şi al corupţiei instituţionale, se reflectă în manifestări de clientelism politic, ineficienţă a administraţiei publice, lipsa de transparenţă şi de responsabilitate publică, de birocraţie excesivă şi de tendinţe autoritariste. Ameninţarea la adresa securităţii naţionale este amplificată de faptul că subminează încrederea cetăţenilor în institutiile publice. În manualele de specialitate, guvernarea ineficientă apare ca o ameninţare majoră la adresa securităţii statelor. Guvernarea ineficientă a pus adesea în pericol exerciţiul normal al drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi a afectat îndeplinirea obligaţiilor internaţionale ale unor state - inclusiv a obligaţiilor ce vizează protecţia identităţii naţionale - generînd riscul producerii unor crize cu impact transfrontalier.

3. Şi pentru că vorbeam de crize, lipsa capacităţii de gestionare a crizelor  din partea autorităţii publice reprezintă, de asemenea, o ameninţare majoră cu impact asupra securităţii naţionale. Direct, prin nesoluţionare crizelor, amînarea soluţionării lor, soluţionare ineficientă, crearea de costuri publice majore şi de nemulţumire socială, dar şi indirect, prin faptul că gestionarea situaţiilor de criză este o componentă a bunei guvernări. Pot da exemplu restructurarea sectorului bugetar, placa zgîriată a premierului Boc din ianuarie 2009. Adică, de 18 luni! Vorbim de criză, de măsuri rapide şi eficiente! Poate, îndelung exersate...sau nu, care generează, în România o decizie de slabă calitate.

4. Slaba calitate e deciziei în criză  este legată de lipsa capacităţii de gestionare a crizelor, despre care vorbeam deja, şi se referă la tipuri de decizii în situaţii de criză care dau naştere la crize secundare, ca efect al deciziei pripite şi necompetitive, ca să nu scriu "incompetente" pentru soluţionarea crizei iniţiale şi care crează crize în cascadă, ce amplifică gradul de ameninţare a valorilor fundamentale, impune costuri nemăsurate ale soluţiei sau anternează pierderi simbolice ale statului – prestigiu, autoritate, imagine – pierderi resimţite direct de către toţi cetăţenii! Nu are rost să dau un exemplu punctual, pentru că toată lumea îl cunoaşte! Contracararea acestui tip de ameninţare presupune organizarea sistemelor profesioniste de reacţii în situaţii de criză acumularea bunelor practici şi a experienţei şi preluarea lecţiilor învăţate de la alte state. Noi, doar pentru crize clasice, cum sînt situaţiile de urgenţă, avem astfel de planuri, bine puse la punct, din păcate, de săptămîna trecută STATUL NU MAI ARE BANI să le aplice! Ce să mai vorbesc de planuri de acţiune economică pe timp de criză...

5. Ameninţările la adresa infrastructurii critice, care sînt ameninţări la adresa bunei funcţionări a serviciilor publice, a infrastructurii de transporturi, a aprovizionării cu elementele vitale unui trai decent, prevenirea atacurilor la adresa elementelor sensibile la adresa vieţii, sănătăţii, educaţiei şi integrităţii oamenilor, menţinerea sistemelor vitale dar şi a serviciilor minimale pentru calitatea vieţii. Lipsa preocupărilor sau a catalogării vulnerabilităţilor şi a modului de reducere a ameninţărilor la adresa infrastructurii critice poate afecta atît capacităţile de apărare şi instrumentele de asigurare a securităţii unui stat, dar se poate înscrie şi în sfera ameninţărilor de tipul guvernării ineficiente sau a slabei calităţi a guvernării. Corupţia endemică  face parte din ameninţarea la adresa infrastructurii critice. Un stat corupt sau criminal este o ameninţare atît la adresa bunei guvernări sau a guvernării eficiente, dar potenţează terorismul şi crima organizată.

Cinci elemente de securitate care fac un portret robot al Guvernului Boc. Cinci elemente asupra cărora mă aşteptam să se aplece mai mult societatea civilă, comentatorii, consilierii şi primatele urlătoare de la televiziunile de ştiri. Poate, întorcîndu-mă acasă, vom vorbi despre ele pe "raza scurtă de acţiune" a BanatTV! Evident, decizia este politică şi se află în mîna "decidentului politic"! Noi putem doar semnala aceste ameninţări şi sancţiona decidentul politic, electoral sau, de ce nu, fizic!