După ce au fost ţinta reproşurilor preşedintelui Traian Băsescu, "mogulii de presă" au fost ridicaţi la rangul de vulnerabilităţi la adresa siguranţei naţionale şi introduşi ca atare în Strategia Naţională de Apărare, viziune politică a Preşedintelui, însuşit prin consens de CSAT şi trimis la Parlament pentru aprobare, lucru deloc complicat ţinînd cont de majoritatea zdrobitoare din Legislativ. Am văzut toate moderatoarele isterice de la televiziunile de ştiri (CNN-ul e o instituţie respectabilă!) ejaculînd frenetic şi precoce pe această temă cea mai mare parte a zilei de ieri. Sînt convins că arestarea lui Dan Diaconescu OTV se înscrie în acestă latură, pentru a nu ase mai vorbi, măcar cîteva zile, de proasta guvernare şi de riscul la care este supus poporul român lăsat pe mîna Guvernului Boc. L-am văzut şi pe deputatul Popoviciu, PDL Timiş, care vorbea nonşalant că presa greşeşte cînd face campanie împotriva măsurilor de austeritate, împotriva averilor miniştrilor cabinetului Boc sau a neputinţei primului ministru al Românei, "răul cel mai mic" al istoriei noastre contemporane! Ori, idioţii ăştia mici, care roiesc ca muştele în jurul kktului puterii portocalii motivează existenţa acelei definiţii prin atacurile repetate ale presei la adresa actualei guvernări. Senzaţional mi se mai pare şi faptul că SOCIETATEA CIVILĂ, intelectualii de carton ai României tac chitic! Dacă 1% din cretinismele anti-democratice de astăzi - menite tocmai să protejeze cu orice mojloace clientela politică a PDL şi grupurile de interese din jurul acestuia - s-ar fi petrecut pe vremea lui Ion Iliescu, toată Europa, America, Africa şi Insula Paştelui ar fi fist pline de rapoartele scrise cu mînie proletară de Pippizdii şi Pippizdele academice, pe lîngă care mai miorlăie un Ioniţă infatuat cu pusee forţat intelectualoide! Nu voi milita pentru solidaritatea de breaslă pentru că este inutil, de multă vreme nu mă mai simt solidar cu "noul val jurnalistic", tînăr, berbant, agresiv, agramat şi incult, isteric şi prea preocupat să se asculte pe sine în detrimentul invitaţilor şi al telespectatorilor! Da, slaba pregătire profesională, obedienţa, interesele oculte, corupţia, mizeria, jegul, obrăznicia, sînt vulnerabilităţi, dar ale breslei jurnalistice şi nu atentează la siguranţa naţională! Ar mai fi tabloidizarea mass-media, crearea de falşi idoli - eminamente idioţi! -, dar şi crearea de scandaluri de presă în scopul distragerii atenţiei opiniei publice de la adevăratele probleme ale naţiunii.
Nu este mai puţin adevărat că presa se face, involuntar, vehicolul de transport al unor informaţii agresoare la adresa României, iar deprofesionalizarea continuă şi tabloidizarea se pot constitui, la un moment dat, ca o vulnerabilitate la adresa securităţii naţionale a României. Scriam, la sfîrşitul anului trecut, în lucrarea "Operaţiuni militare externe în combaterea terorismului", Ed. Banatului Montan, Reşiţa, 2010, pag. 60, că România se află de 20 de ani în mijlocul unei "agresiuni de manual", prin punerea în circulaţie a "informaţiilor agresoare", ceea ce analistul militar Gheorghe Văduva numeşte "războiul continuu"! Sînt convins că Iulian Fota, consilierul pe probleme de securitate naţională al preşedintelui României, a văzut acest enunţ şi sînt convins că acesta are o logică, dincolo de curvia politică a mesajului transmis jurnaliştilor!
CSAT identifică, în document, principalele vulnerabilităţi ale României, printre acestea regăsindu-se şi "fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspîndirea de informaţii false despre activitatea acestora", dar şi "presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului". Crima organizată, presiunile şi influenţa pe care aceasta încearcă să le exercite asupra instituţilor statului, asupra mass-media şi asupra unor reprezentanţi ai clasei politice este, de asemenea, un punct care poate afecta securitatea statului român.
Documentul mai notează, ca puncte vulnerabile ale ţării noastre şi diminuarea capacităţii de aplicare a legii de către unele instituţii ale statului, capacitatea administrativă redusă la nivel central şi local, politizarea excesivă a unor instituţii, atât la nivel local cît şi naţional, corupţia, cu implicaţii asupra funcţionării instituţiilor statului şi cu efecte negative asupra vieţii cetăţeanului, evaziunea fiscală, contrabanda şi practicile specifice economiei subterane.
"În zona apărării şi securităţii naţionale, riscul este definit drept probabilitatea de a se produce o pagubă semnificativă la adresa intereselor, valorilor sau obiectivelor naţionale de securitate. În contextul acestei strategii, ameninţările sînt factori cu origine externă prin care sînt afectate grav interesele, valorile şi obiectivele naţionale de securitate. Factorii din interiorul societăţii care potenţează acţiunea ameninţărilor sînt denumite vulnerabilităţi. Scopul Strategiei naiţonale de apărare este de a asigura un management modern şi eficent al riscurilor, ameninţărilor şi vulnerabilităţiilor, urmărind, într-o primă fază, inventarierea, prevenirea sau reducerea lor şi, ulterior, combaterea acestora", se arată în textul Strategiei Naţionale de Apărare a Ţării, discutată marţi în CSAT şi înaintată ieri Legislativului. Absolut corect şi, sincer, cred că în ansamblul său această strategie este importantă!
Calitatea slabă a serviciilor publice de sănătate, decalajul de dezvoltare între regiunile României, tendinţele demografice negative şi procesul de îmbătrînire a populaţiei, calitatea scăzută a sistemului de educaţie prin degradarea actului educaţional, cu efecte directe asupra evoluţiei societăţii româneşti prin deprofesionalizarea acesteia, degradarea coeziunii familiilor ca urmare a fenomenului de migrare, cu consecinţe puternic negative asupra copiilor şi tinerilor, deficienţele în protectia şi funcţionarea infrastructurii critice sînt alte puncte vulnerabile, enumerate în Strategia supusă atenţiei parlamentarilor. Strategia de Apărare Naţională denunţă şi lipsa unui mecanism coerent de previziune, prognoză, programare, planificare, execuţie şi control pe care să susţină conducerea bugetară în sistem multianual şi pe baza de rezultate şi dezechilibrele bugetare generate de decizii politice greşite. DACĂ PRESA VA VORBI DESPRE TOATE ACESTEA, DESPRE CORUPŢIA MINIŞTRILOR, A CLASEI POLITICE, DESPRE PROSTIA CRONICĂ A ACESTORA, VA ATENTA LA SIGURANŢA NAŢIONALĂ! DEci, nu pot să mă revolt că FONDURILE GUVERNULUI PENTRU ÎNLĂTURAREA PAGUBELOR ININDAŢIILOR SÎNT ZERO!!!!!!, iar miniştrii cabinetului Boc NU EXISTĂ în ţară, la aceste inundaţii, în comparaţie cu alte vremuri cînd Podul de la Mărăcineni era călcat zilnic!
Din punct de vedere extern, Republica Moldova beneficiază de o menţiune aparte: "Prin aderarea Republicii Moldova la spaţiul comun european vor putea fi eliminate ultimele bariere care au separat o naţiune... Staţionarea unor trupe străine, fără acordul ţării gazdă, în apropierea graniţelor României, constituie o ameninţare la adresa securităţii naţionale" şi "din acest motiv ţara noastră înţelege să se implice activ în promovarea unei soluţii care să vizeze demilitarizarea regiunii, prin retragerea trupelor şi armamentelor staţionate ilegal". Fraza se referă concret la staţionarea trupelor ruse în Transnistria, fără acordul Chişinăului, dar cu acceptul Tiraspopului care, pînă una alta, de 20 de ani, este capitala auto-proclamatei Republici Moldoveneşti Nistriene. Despre acest subiect, cancelarul german pare să fi discutat serios cu preşedintele rus, iar pînă Strategia Naţională de Securitate va fi aprobată de Parlament, mai spre iarnă, fraza nu ar mai avea obiect de activitate!
În final, vreau să spun fosrte serios că apărarea României reprezintă totalitatea acţiunilor intreprinse, a mijloacelor şi metodelor specifice necesare pentru a proteja interesele, valorile şi obiectivele naţionale de securitate de riscurile şi ameninţările la care pot fi supuse. Succesul apărării duce la obţinerea securităţii, o stare care, în condiţia sa ideală, ar fi caractetizată prin absenţa riscurilor şi a ameninţărilor. Statul român dispune de două modalităţi prin intermediul cărora combate riscurile, ameninţările şi vulnerabilităţile identificate în acest document: pe de-o parte, concentrînd resursele proprii, naţionale (care nu mai există!), şi pe de alta parte cooperînd cu aliaţii şi partenerii internaţionali.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu