JURNAL DE CHIŞINĂU. ZIUA 24(158)

COMUNIŞTII PE SCUT!

Ieri, 23 februarie, a fost Ziua Armatei Sovietice. Sau Ziua Apărătorului Patriei. Sau, un fel de 8 martie pentru bărbaţii din fostul spaţiu sovietic, care profitau de întîlnirea din acea zi şi se distrau pe cinste, după un an plin de privaţiuni sub regulile stricte ale unei armate, deloc uşoare! Tot ieri, noul preşedinte al Ukrainei, Viktor Ianukovici, şi-a sărbătorit ziua de naştere. Mîine, 25 februarie, acesta va fi instalat oficial în cea mai înaltă funcţie în stat, în ciuda fiţelor de cocotă ale Iuliei Timoşenko în rol de Anna Karenina!
Aş fi vrut să scriu despre toate acestea şi despre viitoarele implicări ale Ukrainei în rezolvarea conflictului transnistrean. Transnistria are aproape 100.000 de cetăţeni ukrainieni cu cetăţenie, are frontieră exclusivă cu Ukraina şi, deşi toată lumea se face că nu vede, prezenţa incertei enclave aduce beneficii uriaşe unor grupuri de interese ukrainiene care profită din plin de contrabanda şi traficul intens prin această fîşie de teren. Transnistria a fost alipită samavolnic de trupul Moldovei, în timp ce din aceasta erau smulse hălci întregi, Bucovina de Nord şi Herţa. Ce a ieşit, se poate vedea acum.
Aş fi vrut să scriu despre toate acestea dacă aseară nu mă uitam la emisiunea lui Victor Nichituş de la NIT. Evident, deputatul omniprezent, comunistul Petrenco, o ţinea puia gaia că amplasarea scutului anti-rachetă pe teritoriul României fără acordul Republicii Moldova – stat neutru! doar la pretenţia Rusiei şi nu pentru că ar fi vreo Elveţie sau Iran – şi ce mare implicare negativă are acest scut asupra soluţionării conflictului transnistrean care nu s-a mai soluţionat de vreo 20 de ani. Pentru buna documentare a lui Petrenco, prin gura căruia vorbesc alţii, am să-i dau din nou, cîteva detalii despre scut:
Acest scut are două componente: o componentă navală care va funcţiona pînă în 2015 cu rachete pe nave şi care vor patrula în anumite sectoare posibil de traversat de rachete şi apoi, după 2015, se va completa cu un sistem terestru. Vor exista esenzori aerieni, navali şi tereştri care vor interacţiona cu reţeaua de radare existentă. Întregul cost al amplasării scutului va fi suportat de americani, iar pe segmentul de rachete Standard Missle 3, care vor fi folosite la scut, România este deficitară. Există permisiunea ca navele în afara ţărilor care sînt riverane Mării Negre să staţioneze 21 de zile în Marea Neagră. Nava va staţiona 19 zile, apoi va intra altă navă care va staţiona tot 21 de zile.
Toate avioanele care pleacă din Europa spre Orientul Mijlociu trec pe deasupra României. Din punctul meu de vedere, România trebuie să se bazeze şi pe diplomaţie şi pe arme. O diplomaţie fără arme nu valorează nimic, de aici şi slăbiciunea Uniunii Europene. Este celebră întrebarea lui Stalin: „Papa? Cîte divizii are”?
În plus, reacţia ministrului de Externe Serghei Lavrov faţă de planurile americanilor privind scutul antirachetă nu a fost la fel de virulentă precum a fost în timpul administraţiei Bush, şi nici ca a liderilor comunişti de la Chişinău. În ceea ce priveşte reacţiile venite din partea Ukrainei, oficialii acestei ţări au dat nişte comunicate de presă înainte să ceară explicaţii de la partea româna. Nu există motive reale de îngrijorare, numai dacă Ukraina ar încearca să atace România, ar avea de ce să-i deranjeze acest scut.
Deteriorarea relaţiilor României cu Rusia este o chestiune independentă de scut, iar o posibilă relansare a dialogului este benefică, inclusiv în ceea ce priveşte Moldova. Rezolvarea problemelor Moldovei nu se poate face fără Rusia. Petrenco ştie asta şi apasă pe acceleraţie în această direcţie în vederea alegerilor anticipate şi revenirea la putere. O revenire aşteptată în mai toate instituţiile statului, mai ales cele de forţă, nemulţumite de reformele Guvernului Filat. Un guvern declarativ-ponderat faţă de viitorul în Uniunea Europeană.