Comisia de la Veneţia bate azi la uşa lui Ghimpu, la Chişinău. Foarte bine!, pentru că deja experţii în probleme constituţionale din Republica Moldova au înaintat un set de propuneri de modificări importante a Legii supreme, dar deocamdată nu este clar în ce mod acestea vor putea fi adoptate.
Comisia pentru reforma constituţională a examinat ieri propunerile de modificare a primelor două capitole, din cele şapte, din Constituţie - Principii generale şi Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale. Experţii au propus un şir de modificări esenţiale şi sensibile pentru societatea moldovenească, inclusiv renunţarea la raioane şi împărţirea teritorială a ţării în regiuni, excluderea termenului de limbă moldovenească drept limba de stat, sau acordarea dreptului la vot de la 16 ani.
Experţii propun delimitarea administrativ-teritorială în regiuni, deoarece, potrivit şefului grupului de experţi, Victor Popa, această împărţire teritorială a fost făcută în perioada sovietică, dar nu este argumentată din punct de vedere economic.
Grupul de experţi propune şi modificarea art. 13 din Constituţie, care prevede că limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească. Însă nici ei nu au ajuns la un numitor comun, astfel că au propus comisiei două variante. Prima este ca limba oficială să fie numită limba română, şi a doua - ca denumirea limbii oficiale a ţării să fie stabilită prin lege organică şi să nu fie stabilită expres în Constituţie. În acelaşi articol, se propune şi o modificare care ar reduce influenţa limbii ruse. Potrivit actualelor prevederi, statul recunoaşte şi protejează dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la funcţionarea limbii ruse şi a altor limbi vorbite pe teritoriul ţării. În acest sens, se propune să fie excluşi termenul limbii ruse, pentru a o egala astfel cu celelalte limbi.
O altă propunere a venit din partea preşedintelui parlamentului Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, preşedinte interimar al ţării, care a sugerat ca dreptul la vot să le fie acordat cetăţenilor de la împlinirea vîrstei de 16 ani, faţă de 18 ani în prezent, menţionînd că asemenea discuţii existau încă din anii 90 ai secolului trecut în cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. „Tinerii de 16 ani au toate capacităţile ca să-şi decidă viitorul”, a declarat Ghimpu.
Deşi este deja mijlocul lunii februarie, iar iniţial se anunţa că un referendum de modificare a Constituţiei ar urma să aibă loc până în luna iunie, procesul decurge destul de lent. Totuşi, Mihai Ghimpu este mai optimist. El nu a exclus, după şedinţa comisiei, ca un referendum privind modificarea Constituţiei să aibă loc pînă pe 16 iunie, dată după care, potrivit legislaţiei actuale, el este obligat să dizolve parlamentul şi să anunţe alegeri parlamentare anticipate.
Nici în cadrul Alianţei pentru Integrare Europeană nu există un numitor comun în privinţa modificărilor constituţionale. În timp ce Ghimpu opta la început chiar pentru adoptarea unei Constituţii noi, liderul democraţilor, Marian Lupu dorea doar modificarea articolului ce ţine de alegerea preşedintelui. În plus, nu există o părere comună nici în ceea ce priveşte alegerea preşedintelui: în timp ce unii propun doar reducerea pragului, alţii optează pentru alegerea şefului statului prin vot direct. Ghimpu consideră că prin modificarea Constituţiei vor putea fi evitate alegerile anticipate, în timp ce alţi lideri susţin că aceasta nu va avea efect retroactiv. Opoziţia comunistă, în general, se opune oricărei modificări.
Ideea adoptării unei noi Constituţii a Republicii Moldova, sau a modificării celei actuale, în contextul actualei crize politice, dar şi al anumitor lacune a fost propusă la mijlocul lunii noiembrie anul trecut de către un grup de experţi în drept, fiind susţinută şi de reprezentanţi ai conducerii de la Chişinău. Aceştia au propus adoptarea unei noi Constituţii a ţării, prin referendum naţional, argumentîndu-şi poziţia atît prin faptul că actuala lege supremă conţine un şir de neclarităţi, norme ambigue şi contradictorii, care produc confuzii, cît şi prin aceea că actuala Constituţie nu a fost supusă ratificării de către alegători. Experţii au solicitat iniţierea reformei constituţionale, care să prevadă adoptarea unei noi Constituţii şi organizarea unui referendum republican pentru ratificarea ei. Ca motiv al acestei iniţiative a fost invocat imposibilitatea alegerii preşedintelui ţării în anul 2009. Două parlamente, alese în 2009, au încercat de patru ori, pe parcursul anului trecut, să aleagă şeful statului, dar nu au reuşit, astfel că potrivit actualei legislaţii, Mihai Ghimpu urmează să dizolve legislativul, după 16 iunie, şi să anunţe alte alegeri anticipate. În acest context, coaliţia majoritară de la Chişinău speră să modifice constituţia pînă la aceste alegeri pentru a evita pe viitor un asemenea blocaj politic. În acelaşi timp, Ghimpu speră că, dacă se va reuşi modificarea constituţiei până la 16 iunie, vor putea fi evitate anticipatele.
Constituţia Republicii Moldova a fost adoptată la 29 iulie 1994, dar a fost deseori criticată de-a lungul anilor pentru anumite neconcordanţe şi chiar prevederi care provoacă divizarea societăţii, precum aceea că limba de stat a Republicii Moldova este „limba moldovenească”. Cele mai importante modificări constituţionale au fost operate în vara anului 2000, în contextul unor neînţelegeri majore între preşedintele de atunci, Petru Lucinschi, şi majoritatea parlamentară. Parlamentul a decis să transforme Republica Moldova în ţară parlamentară, iar preşedintele să fie ales de legislativ cu 3/5 din voturi, adică 61 de deputaţi. Aceste modificări au provocat de fiecare dată la alegerea preşedintelui conflicte politice şi blocaje. Astfel, chiar primele tentative de alegere a şefului statului, la finele anului 2000, au suferit un eşec, drept urmare parlamentul a fost dizolvat şi au fost anunţate alegeri anticipate. Alegerea preşedintelui în 2005 s-a încheiat cu realegerea lui Vladimir Voronin, inclusiv cu sprijinul unor partide de dreapta, fapt care a bulversat mult opinia publică şi a fost considerat de unii analişti drept „prăbuşire totală a clasei politice”. După alegerile parlamentare din aprilie 2009, preşedintele nu a putut fi ales, astfel că a fost dizolvat parlamentul. Nici după anticipatele din 29 iulie nici o forţă politică sau coaliţie nu dispune de 61 de mandate, persistînd pericolul unui alt scrutin anticipat. De fapt, din opt tentative de alegere a preşedintelui, în ultimii nouă ani, doar două au fost încununate de succes.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu