Decizia, firească a CSAT de a răspunde pozitiv amplasării Scutului Antirachetă a stărnit comentarii în presa moscovită. Televiziunile şi agenţiile de presă ruseşti, cu ramificaţii mai mult sau mai puţin profunde în zona decidenţilor militari sau în complexul militar-industrial, s-au întrecut în a sugera, sau spune pe faţă, că viitoarele rachete ruseşti vor trebui îndreptate spre România – probabil Bulava! – sau spre flota militară americană ce va fi andocată în Marea Neagră, la doi paşi de Sevastopol, adevărata problemă a ruşilor!
România a fost aleasă pentru proiectul american al scutului antirachetă din motive „mai mult politice decît militare", participarea sa fiind un mod de a consolida şi mai mult o relaţie deja strînsă cu SUA, a declarat pentru MEDIAFAX Marko Papic, analist pentru Eurasia al agenţiei internaţionale de analiză strategică STRATFOR, preluat de Agenţia OMEGA de la Chişinău.
Deşi România se confruntă cu problemele interne mai importante pentru Guvern, cum ar fi grava criză politică internă sau ajutorul de la FMI, aceasta trebuia să se ocupe de problema scutului antirachetă cît mai curînd posibil, apreciază Papic.
Dintr-o perspectivă geopolitică, Statele Unite fac presiuni asupra Rusiei pentru a susţine sancţiunile împotriva Iranului, arătîndu-i că au încă o prezenţă solidă în Europa Centrală, în pofida dezavantajului grav pe care îl va constitui revenirea oficială a Ucrainei în sfera de influenţă a Moscovei, după cel de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale din această ţară, susţine Papic.
Relaţiile dintre Rusia şi România vor fi în mod sigur afectate, deşi ele sunt deja tensionate, apreciază analistul, care consideră că România este un aliat atât de important pentru Statele Unite în principal din cauza faptului că aceasta „nu depinde de exporturile energetice ale Rusiei".
Totuşi, Moscova poate răspunde pe alte căi, cum ar fi „prezenţa unor reţele de crimă organizată în România şi intensificarea activităţii sale de spionaj în ţară".
Adevărata îngrijorare a Rusiei privind România este legată de posibilitatea ca Bucureştiul să devină mult mai încrezător în forţele proprii, datorită prezenţei americane, şi să-şi sporească influenţa asupra Republicii Moldova sau chiar asupra Ucrainei. Într-o logică simplă, Moscova ar fi dispusă să lase din braţe mult mai uşor Moldova, decît Ukraina, nu înainte, însă de a reîncălzi conflictul transnistrean.
Din punct de vedere al securităţii, România nu este o ţintă pentru posibile rachete lansate din Orientul Mijlociu şi nu are de fapt nevoie de scutul antirachetă pentru apărarea proprie, precizează Papic. Totuşi, alianţa cu Statele Unite va aduce un transfer intensificat de tehnologie militară şi de informaţii, atrăgând astfel şi un anumit număr de investiţii în domeniu, apreciază analistul.
România este deja o prezenţă importantă în Europa de Sud-Est, din punct de vedere al mărimii, resurselor şi populaţiei sale, în comparaţie cu vecinii săi. Printr-o alianţă integrată cu Statele Unite, România va deveni o parte integrală a prezenţei americane în Europa. Astfel, decizia de a participa la scutul antirachetă nu va face decît să consolideze o alianţă deja puternică între Statele Unite şi România, conchide Papic.
Dacă pentru CSAT această prezenţă poate fi considerată un gest firesc, pentru vecinii din Est ai României poate fi plin de curaj sau de nebunie. El poate, şi trebuie urmat rapid de un gest similar din partea RM, de poziţionare totală spre Zona Euroatlantică (chiar dacă mai are prinsă „haina transnistreană” în uşa Rusiei!) şi de a trece la constituirea Batalionului Mixt de Menţinere a Păcii şi la trimiterea trupelor în Afganistan, ca un gest ferm de voinţă politică ce nu va mai lăsa Moldova „crăcănată” între două lumi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu