Mă gîndeam zilele trecute, oarecum retrospectiv, la discuţiile pe care le-am avut în ultimul timp cu diverse persoane pe tema culturii de securitate şi a nebuloasei care se creează atunci cînd discuţi, sau scrii pe blog despre acest concept. Îmi este, adeseori, dificil să îmi configurez discursul pentru a nu creea suspiciuni şi a nu genera diverse "răspunsuri"! Pe James Canton (PhD, CEO and Chairman of Institute for Global Futures) care scria, prin 2006, The Extreme Future - The Top Trends That Will Reshape the World in Next 20 Years, apărută la "A Plume Book" în 2007, a fost la bibliografie, odată, că altfel nu mă încumetam să o citesc! Vorbeşte despre securitate şi riscurile personale, o categorie de riscuri despre care am mai scris pe acest blog şi, de care, se pare, CSAT-ul nu se ocupă deloc! "În apărarea şi promovarea intereselor, valorilor şi a obiectivelor naţionale de securitate, România respectă principiile dreptului internaţional, dezvoltă dialogul şi cooperarea cu statele interesate şi organizaţiile internaţionale responsabile pentru realizarea stabilităţii şi a securităţii regionale şi globale. Pentru România, sînt esenţiale protejarea şi apărarea intereselor naţionale prin mijloace paşnice, însă statul român îşi rezervă dreptul ca, în situaţii speciale, singur sau împreună cu aliaţii şi partenerii săi, să utilizeze toate elementele de putere, inclusiv capacităţile sale militare, ca soluţii de ultimă instanţă,"se spune în noua Strategie Naţională de Apărare. Despre securitatea individului... Termenul de SECURITATE intră în vocabularul curent al comunităţii internaţionale după anul 1945 şi se impune la mijlocul anilor 1970. Sigur că poate părea ciudat că într-o ţară aflată sub ape - IATĂ PRIMA AMENINŢARE DE INSECURITATE ROMÂNEASCĂ! - te poţi gîndi şi la altceva! Omul de astăzi este expus riscului, inclusiv tu. Cum? Ia în considerare următorii factori de risc, aşa cum îi vede scriitorul californian şi vei vedea diferenţa uriaşă între satele inundate ale Moldovei şi Planeta de pe care vine acest Canton:
• furtul de identitate afectează anual mai mult de 40 milioane de oameni din SUA şi mai mult de 100 milioane din întreaga lume. Şi valorile sînt în creştere; • identitatea a devenit o marfă în mîinile criminalilor, cu o valoare globală, şi cu o mulţime de cumpărători interesaţi; • guverne invadatoare ne privesc şi ne ascultă pe toţi prin reţeaua globală de comunicaţii, Echelon, eludînd legile a zece democraţii, inclusiv SUA;
• sateliţii poziţionaţi global, plasaţi la altitudini diferite, ne privesc fiecare mişcare la fiecare trei minute, cu capacitatea de a lua o imagine a fiecărei feţe, fiecărei plăcuţe de înmatriculare, fiecărui dormitor, a fiecăruia dintre copiii noştri; • guvernări discutabile interceptează şi înregistrează conversaţiile cetăţenilor; • fiecare e-mail este scanat electronic, analizat şi stocat sub pretextul înlesnirii oficialităţilor guvernamentale să urmărească ameninţările din mesajele transmise sau primite de oricine din mai multe de 100 de ţări, inclusiv SUA;
• fiecare convorbire telefonică de pe celular este ascultată printr-o baterie de supercalculatoare care examinează textul după cuvinte-cheie, după care le retransmite specialiştilor pentru evaluarea ameninţărilor; • o armată de hackeri se află în competiţie pentru a crea cît mai multe pagube sau a vă distruge calculatoarele cu viruşi; • camerele de supraveghere video, deseori ascunse vederii, vă urmăresc în fiecare zi în 70% din spaţiile publice, oriunde aţi fi: la muncă, la cumpărături sau în propriul autoturism; • companiile globale de marketing-direct, avînd la dispoziţie baze de date imense ale consumatorilor, dispun de abilitatea de a vă intui comportamentul; • fiecare companie de asigurări şi angajatorii insistă pentru a vă cunoaşte starea generală de sănătate. Medicamentele şi testele medicale vă sînt oferite pentru a vă evalua factorul de risc pentru corporaţie; • companiile de asigurări comercializează zilnic informaţii confidenţiale ale clienţilor. Treziţi-vă şi trageţi un expresso. Sunteţi expuşi riscurilor. Şi va fi şi mai rău în Extremul Viitor!
Ce probleme de securitate personală ridică acest Canton! Am rîs şi prima dată, cînd am citit cartea şi rîd ori de cîte ori fac referire la acest pasaj, sau cumul de "riscuri personale"! O viziune a unui om din Viitor care nu are habar cu ce ne confruntăm în România lui Băsescu şi Boc! După 20 de ani de orbecăială prin tunelul tranziţiei în care ba o vedem, ba nu, pe Luminiţa, România pare că s-a întors în timp. Sărăcia e independentă, corupţia e suverană, iar societatea este tot mai vulnerabilă şi împărţită vizibil pe criterii politice, economice şi de altă natură. Evident, cu alte categorii de riscuri şi ameninţări. Securitatea este definită în foarte multe moduri, dar am selectat urmatoarele definiţii care fac atingere directă la securitatea individului: * Capacitatea unei naţiuni de a promova cu succes interesele sale naţionale, * Asigurarea bunăstării viitoare, * Prezervarea unui stil de viaţă acceptabil de către cetăţeni, dar care este compatibil cu necesităţile şi aspiraţiile legitime ale altora. În România, în prezent, în domeniul securităţii la nivel individual şi societal ne confruntăm cu probleme pe care societatea contemporană trebuie să le gestioneze:* Inăsprirea climatului economic, * Tensionarea climatului politic, * Probleme privind accesul la resurse şi pieţe de desfacere, * Coruperea structurilor de stat, * Creşterea demografică şi sărăcia endemică, * Anomia socială şi, mai important decît toate la un loc, lipsa de perspective şi speranţă!
Cultura de securitate, este un concept vast, o problemă de civilizaţie, de umanitate, chiar, şi nu în ultimul rînd se supravieţuire. Modelul SELF SECURITY, a învăţa să generezi securitate pentru tine şi semenii tăi, este o condiţie de normalitate individuală în prezentul de la care nu mai putem aştepta nimic bun! Doar o societate care îşi înţelege şi conştientizează eficient menirea, va fi o societate unde securitatea porneşte de la cetăţean. Un stat lipsit de cooperarea şi implicarea cetăţenilor săi este un stat handicapat! (O)Nanismul intelectual, faptic sau comportamental este, oare un handicap?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu