Dor, este un cuvînt, cred, 100% românesc! El desemnează o stare pentru codificarea căreia în exprimare românii au identificat un cuvînt scurt, din trei litere. Poate nu e întîmplător că dor poate fi folosit ca rădăcină în "doare", pentru că de cele mai multe ori, dorul se transformă în durere fizică! Doru, nearticulat, reprezintă, poate, încarnarea dorului românesc de a fi împreună! O soartă, astrală şi ancestrală, poate fi reprezentată într-un singur corp care suferă fizic de durere atunci cînd dorul de a fi împreună devine de nesuportat. Nu cred că e vorba de o divizare între două lumi ci, mai degrabă, o coagulare a lumilor, un efort disperat, matricial şi genetic. Cînd a fost "proiectat" pe Terra, Dorului i-a fost hărăzit să poarte acest blestem, gîndul "întoarcerii perpetue", pentru că în oricare dintre emisfere s-ar afla, dorul pentru cealaltă jumătate e mereu puternic. Un Rebreanu neterminat, o "Adam şi Eva" în permanentă rescriere, un Stanislav Lem urmărit de acelaşi blestem solar (is)! De aceea, pentru pansarea pe jumătate a rănilor, astăzi Doru devine, oficial, cetăţeanul celeilalte jumătăţi. Să-i deie Dumnezeu bine!
PS: Cititorilor mei: "atenţie la mesajul subliminal şi multiplicarea acestuia"!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu