VOCILE DINTRE RÎURI
Spuneam, data trecută, că mulţi dintre cei care ar trebui să-şi ţină gurile închise, kleampănă acum şi se pricep la Moldova. Cred că s-ar fi priceput la fel de bine la Iraq sau Afganistan, dar era mult prea periculos! Pe cînd Chişinăul... abundă de locuri unde poţi să te simţi, cu adevărat, străin şi european... mă rog, în funcţie de salar! Dacă în 1991, mass-media nord-americană a deţinut monopolul asupra mediatizării războiului Iraqian, inclusiv în ceea ce privea lumea arab-musulmană, acest lucru nu a mai fost valabil şi în 2003, cînd, datorită televiziunii Al Jazeera (şi nu numai), născută din scindarea BBC-ului, arabii au putut să vadă războiul cu propriii lor ochi şi nu cu cei ai lui Peter Arnett de la CNN. Partizanatul mediatic a fost vizibil încă dinainte de începerea propriu-zisă a operaţiunilor militare, atunci cînd conflictul s-a purtat fie în culisele sau la masa verde a tratativelor politico-diplomatice, fie în coloanele ziarelor, în reportajele şi talk-show-urile de televiziune sau în cifrele sondajelor de opinie.
Se pot distinge trei mari centre de putere concurente privind interesele în Iraq, şi implicit, trei atitudini mediatice şi informaţionale diferite: Statele Unite şi Marea Britanie, statele arabe (cu excepţia Kuweitului) şi nucleul european dur coagulat în Cancelariile din Paris, Berlin şi Bruxelles. Nimeni – nici politicienii, nici militarii şi, cu atît mai puţin jurnaliştii – nu şi-a facut vreo iluzie că ceea ce va urma după începerea operaţiunilor militare va fi altceva decît, aşa cum spunea Johnathan Alters de la „Neewsweek“, „mama tuturor războaielor propagandistice”. Mass-media franceză a tratat cu rezerve şi pe alocuri cu năduf, desfăşurarea operaţiunilor militare în Iraq, reuşind să sublinieze convingător acele elemente defavorabile americanilor, atît în ceea ce priveşte desfăşurarea operaţiunilor militare, cît şi mai ales în privinţa reacţiilor internaţionale asupra războiului. Atunci cînd a devenit evident progresul militar anglo-american, iar forţele coaliţiei se apropiaseră deja de Bagdad, „Le Monde“ a publicat o analiză despre perspectiva americanilor de a pierde „bătălia pentru cucerirea inimilor şi spiritelor” iraqienilor (o aluzie mai mult decît transparentă la trista experienţă similară suferită de americani în Vietnam).
Imensul angrenaj informaţional american pus în mişcare de cel de-al doilea război din Iraq a avut o importantă componentă destinată susţinerii a ceea ce „Le Monde“ a numit „frontul interior”. ”USA Freedom Corps” – Corpul libertăţii Statelor Unite ale Americii – a lansat o întreagă campanie de sprijin moral acordat militarilor americani angajaţi în luptă pe frontul iraqian, trimiţîndu-le, printre altele şi mesaje dedicate nominal prin e-mail, concepute de Pentagon, de genul „Dragă soldat al armatei americane, îţi mulţumim că aperi libertatea noastră sau Mulţumim pentru sacrificiul tău şi pentru faptul de a-ţi fi dedicat viaţa pentru a face lumea noastră mai sigură". Campaniile de operaţii psihologice (la fel ca şi cele ale forţelor speciale) asupra Iraqului au început însă cu mult timp înaintea declanşării operaţiunilor militare, prin paraşutarea de fluturaşi şi minidifuzoare în sudul Iraqului, prin care li se explica militarilor iraqieni procedurile de a evita angajarea forţelor coaliţiei în eventualitatea unui război. Ulterior, a început o campanie destinată populaţiei shiite din sud, în scopul atragerii acesteia de partea forţelor anglo-americane. O dată cu declanşarea operaţiunilor militare a intrat în emisie douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru, pe cinci frecvenţe FM, pe unde scurte şi medii postul de radio „Vocea dintre fluvii – Vocea coaliţiei“. Programele acestui post de radio PSYOPS a cuprins muzică, buletine meteo şi emisiuni cu mesaj, realizate de specialiştii PSYOPS de la Grupul 4 Operaţiuni psihologice de la Fort Bragg, Carolina de Nord, în colaborare cu experţii în comunicare şi publicitate de la Rendon Group din Washington. Forţele coaliţiei se află aici pentru a ajuta poporul iraqian să răstoarne regimul criminal al lui Saddam Hussein şi să îi dea mijloacele necesare de a se administra singur. Suntem alături de voi şi nu vă vom abandona, se spunea într-unul dintre mesajele „Vocii dintre fluvii”, după care erau furnizate informaţii meteo sau despre distribuirea de apă potabilă în zonele controlate de trupele anglo-americane. Specialiştii PSYOPS de la Fort Bragg au încercat să răspundă şi preferinţelor muzicale ale iraqienilor, difuzînd în special melodii interpretate de Celine Dion, Sheryl Crow şi Santana, intercalate printre informaţii care descriau, spre exemplu, cheltuielile ameţitoare făcute de Uday – fiul lui Saddam – cu o cîntăreaţă libaneză şi încercau să-i convingă pe iraqieni că este mai bine să-şi salveze viaţa pentru a vedea viitorul Iraqului, decât să moară pentru regimul opresiv al lui Saddam. Vor rămîne drept emblematice cele cîteva elemente de noutate pe care conflictul armat din primăvara lui 2003 le-a propulsat în practica operaţiunilor militare: atragerea şi angajarea mass-media de partea militarilor prin formula jurnaliştilor încorporaţi, pierderea monopolului informaţional al marilor puteri prin dispersia centrelor de informare mass-media şi mai ales polarizarea partizanatului mediatic funcţie de interesele naţionale aflate în dispută.
Revenind la Republica Moldova, vreau să mai spun doar atît: a fost o vreme în care nu eram decît noi, vocile dintre rîuri, Prut şi NIstru! Acum, mulţi îşi dau cu părerea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu