JURNAL DE CHIŞINĂU. ZIUA 160(22)

INUNDAŢII - CAPITOLUL ŢÎŞPE
- în care se face vorbire despre situaţii excepţionale, Susan, Frunzăverde şi un QRF al Radio România-


Inundaţiile au lovit din nou, iar şi iar - ca să parafrazez o reclamă idioadtă. Şi vor mai lovi şi pe viitor. Depinde doar de noi, oamenii, dacă vom ajunge "la o înţelegere" cu forţele naturii. Am asistat zilele acestea la viitura de pe Prut care a inundat Lunca din Republica Moldova. Pe scurt, lucrurile stau cam aşa: ploi abundente în bazinul superior al rîului, în Ukraina, cantităţi mari de apă în barajul de la Stînca-Costeşti, hotărîre comună a părţilor română şi moldovenească de deversare controlată a barajului, în urmă cu 10 zile - două săptămîni, la un debit de aproximativ 800 mc/s, cu obligaţia părţilor de consolidare a digurilor aflate în aval de Stînca. Digurile, vechi, construite pe vremea lui Leonid Brejnev, într-o politică similară pe ambele maluri ale Prutului, de a proteja, în primul rînd suprafeţele agricole şi abia apoi localităţile. În aceste condiţii, luncile s-au umplut de locuinţe şi gospodării. Astăzi, natura se răzbună pe oameni! Digul de la Nemţeni a cedat şi peste 200 de case au fost inundate într-o singură noapte!

Am văzut ceva ce nu credeam că voi vedea: o debandadă exemplară a dominat primele trei zile de inundaţii în Raionul Hânceşti! Autorităţile locale, primari, consilieri, chiar au fugit care încotro, în loc să fie primii care să coordoneze evacuarea, ca să nu mai vorbesc că ar fi trebuit primii să se implice în consolidarea digurilor! Localnicii spun că nu i-a anunţat nimeni că vine apa, ba mai mult, primarul din Nemţeni s-ar face vinovat de revărsarea din noaptea de 6 spre 7 iulie: în înţelepciunea lui de edil local a vrut să irige o parcelă şi a perforat digul de protecţie ca să introducă o ţeavă, un tub din beton. Acolo a cedat digul, spun locuitorii satului care au pierdut toată agoniseala de o viaţă! L-am văzut marţi seara, la televizor pe acest primar, la 24 de ore de la inundarea satului, cum spunea reporterului că da, se gîndeşte cum să asigure hrana pentru sinistraţi, deşi avea un liceu cu internat, sală de mese şi bucătărie, într-o zonă uscată a satului! Altul, la Cotul Morii, a fugit la barul personal cînd a auzit că vine apa, în loc să-i anunţe pe cei 1500 de locuitori să-şi părăsească gospodăriile. La Chişinău, primul ministru, Vlad Filat, a convocat miercuri "Comisia pentru Situaţii Excepţionale". Am văzut multe lucruri stupide la viaţa mea, dar o şedinţă mai cretină decît aia, niciodată! Conducerile instituţiilor de bază în astfel de situaţii, Ministerul de Interne, Protecţia Civilă, Apele Moldovei şi Serviciul Hidrometeorologic de Stat, nu au reuşit să ofere o informaţie coerentă şi comună asupra situaţiei din teren. Unii spuneau că plouă, alţii că va fi soare, unii că apa are un debit de 830 mc/s, alţii că doar 600 şi se retrage, alţii că au aveacut 250 de oameni, alţii că 1500! În teren, joi, la 43 de ore de la producerea catastrofei, cîţiva lucrători ai Protecţiei Civile şi Situaţiilor de Urgenţă se sprijineau în lopeţi şi aşteptau ca cineva, poate providenţa, să scoată 3.000.000 de saci pentru nisip din Rezerva de Stat. Carabinierii, poliţiştii şi cei de la Protecţia Civilă, care în pantofi, care desculţi, care în cizme se ciocneau bezmetic şi mai recuperau cîte un butoi cu varză sau un sac cu mălai din curţile oamenilor. Apoi, storceau ciorapii! Primul ministru, supărat pe bună dreptate, a uitat de intervenţia propriu-zisă cînd şi-a amintit că în toamnă vor fi alegeri şi s-a axat să promită reconstrucţia şi reamplasarea satului Nemţeni! În aceste condiţii, cineva trebuia să fie coerent şi acela a fost ministrul apărării, Vitalie Marinuţă, care în timp record a organizat evacuarea, cazarea şi hrănirea sinistraţilor! Milităreşte şi ca la carte! Totuşi, din păcate, Marinuţă nu coordonează întregul sistem al situaţiilor de urgenţă în Republica Moldova, care s-a dovedit a fi la pămînt! Sau, sub apă!

Nu pot să nu fac o paralelă între situaţia întîlnită în Republica Moldova şi Comitetele Judeţene pentru Situaţii de Urgenţă de la Caraş-Severin, prezidate de preşedintele Consiliului JUdeţean, Sorin Frunzăverde, deşi atribuţia aceasta revine, prin funcţie, prefectului de judeţ, care, de obicei, e pe lîngă subiect! Mă gîndeam că dacă Frunzăverde ar fi condus guvernul de la Chişinău toate instituţiile alea care baletau graţios la şedinţă ar fi mîncat pămînt şi mii de oameni ar fi fost mobilizaţi pentru intervenţie. Ar mai fi şi specialiştii. Colonelul Titus Susan, inspectorul şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, sau Dorni Gavril, şeful Apelor Române, nu şi-ar fi permis să emită prognoze sau evaluări din avionul de Antalia! Doar Ministrul Apărării, Marinuţă, colonel şi el, tînăr şi el, şcolit în America tocmai pe probleme de CIMIC ar fi făcut parte din echipa lui FRunzăverde! Cum se spune pe la noi, în Banatul de MUnte, norocul îl mai fac şi oamenii!

Dacă la inundaţiile din România presa a îmbrăţişat "modelul isteric", aici, în Moldova, principalele medii de informare vin pe teren împreună cu demnitarii. Şi pleacă! Joi, la Obileni, cînd apa se revărsa cu puterea unei cascade asupra satului, nu am găsit-o decît pe CRina, de la JurnalTV, în cizme de gumă pînă la fund, relatînd din oră în oră! Ambele variante mi se par nu păguboase, ci de-a dreptul periculoase! De aceea, am să reiau o mai veche "dambla" personală propusă ultimelor două administraţii ale radioului public şi refuzate de ambele, de care mi-a adus aminte prietenul meu Ilie Pintea, aflat şi el, undeva, pe malul Siretului: înfiinţarea unei Forţe de Reacţie Rapidă Media tocmai pentru acoperirea unor astfel de situaţii de urgenţă. Ce presupune aceasta? În primul rînd, crearea unui corp de jurnalişti specializaţi în situaţii de urgenţă diverse, de la catastrofe naturale la revolte sociale. Acest corp să aibă un statut semi-militarizat, să dispună de o pregătire specială şi să fie gata să intervină în orice situaţie pe teritoriul naţional sau oriunde este necesar! Să dispună de maşini, echipamente de înregistrare, audio-video-foto, şi prelucrare rapidă a informaţiilor, de transmisie - mobil şi satelit -, echipamente de comunicaţii şi echipament personal de protecţie. Să dispună de un site propriu şi un dispecerat de monitorizare aflat în permanentă legătură cu IGSU! În perioade de acalmie să realizeze emisiuni de prevenire, educaţie a populaţiei pentru situaţii de urgenţă, dar şi anchete semnal despre posibilele pericole şi ameninţări la siguranţa cetăţenilor şi bunurilor acestora. Să organizeze bootcampuri regionale, cu corespondenţii teritoriali şi jurnaliştii de la studiourile teritoriale, periodic, împreună cu IGSU şi structura SMURD, pentru pregătirea şi perfecţionarea reporterilor pentru situaţii de urgenţă. Ce se realizează cu tot acest efort de aproximativ 100.000 de euro? În primul rînd asigurarea unei informări corecte şi obiective despre fenomenul sau situaţia la care iau parte, fără pericolul de preluare accidentală a informaţiei agresoare sau a "zgurii informaţionale" care se depune în jurul unui astfel de eveniment. Intervenţia rapidă la faţa locului. Seriozitate. Audienţă. Credibilitate. Cred că nu e puţin lucru!