Viceministrul rus de externe, Grigori Karasin şi-a continuat vizita în Republica Moldova, întîlnindu-se la Tiraspol cu liderii transnistreni. Comunicatul oficial de presă citat de agenţia de ştiri Olvia spune printre altele că oficialul rus a promis continuarea asistenţei economice pentru Transnistria. Promisiunea, care nu cuprinde alte detalii, a fost făcută pe fondul unor speculaţii tot mai persistente că Moscova s-a săturat să-i finanţeze pe transnistreni, sau cel puţin pe cei aflaţi acum la putere. Chiar Banca Centrală de la Moscova lansa informaţia că liderii transnistieni deturnează fondurile trimise de Kremlin pentru ajutorarea pensionarilor din republicile separatiste, acel faimos "Putinka"! “Dumnezeu i-a poruncit Rusiei să poarte de grijă celor care sînt insultaţi şi umiliţi. În această perioadă dificilă, din punct de vedere economic şi al noii orînduiri globale, Rusia nici o clipă nu uită de Transnistria, deşi are şi ea suficiente probleme”, a spus liderul separatist Igor Smirnov, citat de Infotag.
Declaraţiile făcute de Grigorii Karasin la Tiraspol semnifică o dată în plus că Rusia nu are de gînd să cedeze regiunea transnistreană. Întrebarea este dacă Rusia ca enititate politico-militară, sau o anumită grupare, influentă, care spală miliarde de euro prin micuţa "fantă neagră" din stînga Nistrului. Ar fi interesant de avut un răspuns mai... aplicat la această întrebare! Este evident că declaraţiile lui Karasin, făcute şi la Chişinău şi la Tiraspol seamănă cu înţelepciunea Rabinului: "şi tu ai dreptate, şi tu ai dreptate"! Şi este la fel de evident că aceste bătăi prieteneşti pe umeri sînt gesturi de conjunctură pre-electorală pe ambele maluri ale Nistrului. Moscova preferă gesturile alunecoase, acum, fără să adopte o poziţie tranşantă, cum speră mai mulţi naivi de la Chişinău şi Bucureşti, după ce problema Transnistriei a fost pusă în faţa preşedintelui Medvedev de chiar Doamna de Fier a Germaniei. Moscova nu pare intereesată să renunţe la o monedă de schimb, iar Berlinului îi este indiferent dacă Moldova intră, sau nu, vreodată într-o Uniune Europeană care abia îşi mai trage sufletul, gîfîind pe scările recesiunii globale.
Publicaţia Kommersant, de la Moscova, a scris săptămîna trecută, că Rusia întrerupsese de ceva vreme sprijinul financiar pentru Transnistria, suspectînd, cum spuneam, liderii de la Tiraspol de faptul că-şi însuşeau o parte din bani, prin intermediul filialei Gazprombank, condusă de fiul mai mic al lui Igor Smirnov. Oficialităţi de la Tiraspol au confirmat că de cîteva luni, Moscova nu mai transferă bani în Transnistria pentru plata pensiilor, sprijin pe care Rusia îl acordă regiunii fără întrerupere de aproape trei ani. Publicaţia Kommersant şi unii comentatori de la Kiev - şi aici devine din nou interesant! - au presupus că în felul acesta Rusia ar încerca să-l înlăture de la putere pe Igor Smirnov şi să-l înlocuiască cu cineva mai tînăr şi mai maleabil. Notam în urmă cu două zile, că "Rusia nu mai are nevoie de preşedintele autoproclamatei republici nistrene, Igor Smirnov", consideră analistul rus, Vadim Karasev, citat de agenţia rosbalt.ru. În opinia sa, faptul că Rusia, de două luni nu mai transferă bani pe contul Transnistriei este încă un argument în favoarea "strategiei de relansare a spaţiului postsovietic, aplicată de către Kremlin", aşa-numita "perestroika 2". "Smirnov trebuie să plece, el este un obstacol în conlucrarea constructivă între Rusia şi ţările vecine în privinţa soluţionării conflictului transnistrean şi un obstacol pentru Rusia în promovarea unei politici proromâneşti a Moldovei", crede politologul, politică pro-românească benefică din punct de vedere economic pentru Rusia. În opinia sa, noua poziţie a Rusiei faţă de regiunea transnistreană vine ca urmare a dialogului cu ţările europene, în special, cu Germania, "care şteaptă de la Moscova o politică adecvată, modernă în soluţionarea conflictelor îngheţate." Întrebarea este, cît de dispusă este Ukraina să cedeze influenţa sa asupra acestui teritoriu. Pentru că, al doilea plan de discuţie este legat de "parteneriatul strategic regional" între Rusia şi Ukraina şi dacă Moscova a predat Kievului soluţionarea diferendului. În aceste condiţii, jocul devine mai contondent ca pînă acum, cînd hăţurile erau ţinute de la Kremlin, biciul Kievului peste spaima de unire a Basarabiei cu România plesnind năpraznic chiar din partea pro-atlantiştilor! "Privim cu optimism rolul pe care poate să-l joace Ukraina în dezvoltarea regiunii şi în interacţiunea cu Federaţia Rusă în reglementarea transnistreană”, a remarcat Karasin la Tiraspol.
Într-un dialog purtat la Radio Europa Liberă, politologul de la Bender, Andrei Safonov afirmă că aceste neînţelegeri ar putea să fie alimentate de anumite cercuri de la Moscova şi Tiraspol, interesate să-i demonstreze lui Igor Smirnov, înaintea alegerilor parlamentare din decembrie din Transnistria, şi a celor prezidenţiale de anul viitor, că el nu este singurul centru de putere la Tiraspol şi că are şi oponenţi de care trebuie să ţină cont. În baza acestei afirmaţii, putem deschide un al treilea plan al discuţiei: timp de 20 de ani Transnistria a făcut echilibristică în regiune, pe sîrma întinsă de Rusia. Probabil că pe acrobaţii de la Bender i-au lăsat nervii şi s-au hotărît să adopte propriul drum, poate nu la fel de drept şi de întins, dar propriu! Eu sînt convins că o colaborare între Moscova şi Tiraspol va continua, poate nu ca şi pînă acum, dar pe cel puţin trei direcţii: cea a finanţării cheltuielilor sociale, şi întîi de toate a plăţii pensiilor; în domeniul militar, prin menţinerea grupului operativ de trupe ruse; şi colaborarea politică, mai exact reglementarea conflictului în baza federalizării sau con-federalizării teritoriului fostei Moldove sovietice, în această combinaţie trebuind să intre şi Găgăuzia. Renunţarea la Transnistria, ca la o coadă de şopîrlă, şi proclamarea voinţei atlantiste a politicii de la Chişinău ar putea uşura "viaţa" şi moldovenilor din dreapta şi transnistrienilor din stînga Nistrului. Uneori, astfel de decizii radicale se iau pe plan local, poate într-o înţelegere secretă şi bilaterală între Chişinău şi Tiraspol, fără acordul marilor jucători pe tabla regională de şah!Tiraspolul a apreciat că după avizul CIJ privind Kosovo, acest lucru legitimează “modelul de soluţionare bazat pe prioritatea dreptului poporului la autodeterminare” şi reprezintă “un pas evident pe calea transformării mecanismului depăşit de la Helsinki”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu