VARA ÎN CARE BALINŢII S-AU NĂSCUT
E cald. Arşiţă, spune Doru! Nţ, îi răspund. E bine! Du-te, măi, uite cum curge apa pe mine! Cînd eram copil, la bunicu la Constanţa, unde era gutuiul acela în curte, şi roşiile roşii pe fir, nu era chiar aşa. Medvedev îi dă dreptate. S-a încălzit şi el! Angela, Pupsik, cum îi spune Doru în exclusivitate, trebăluieşte cît doi prin bucătărie: înjunghie bucăţile generoase de frigărui, coace vinete etc, de-ale gurii. Noi pornim spre autogară de unde tre să vină unii-alţii. Spectacolul e în fiecare an, pe cinste. Într-un colţ, la gardul din beton văruit, buda împărţită-n două, pute ca dracu a urină stătută şi dată în clocot şi a rahat de beţiv din bere, vin şi rachiu prost. Pestilenţal, nimic surprinzător.
Pintea o vinit primu, cu două zile înainte, cu ET, surprize... mă rog, tot tacîmul, aşa cum ştie numa Ilie, să tacă şi să facă. Cînd soarele o fost de două beţe pe cer, venerabilul Costache Lăpuşneanu, os de Domn, păstorul hrube încă Domneşti, însoţit de Bobocel. Valeria Bobocel, de la fact.md. Odată cu întunericul a venit şi Abu Cigar, Cătă Gomboş, apoi Medvedev din nou, şi Maria Tănase, Fărîmiţă Lambru, Dinică şi Neluţu Ploieşteanu (Neluţule, băiatule, îţi mai aduci aminte de acea seră-n Cişmigiu?). Imediat l-am adus şi pe Zeno, cu nod la gît, sau în gît! Pe dimineaţă a venit să mă salute Toto Cutugno. N-a venit cu mîna goală, a adus-o pe Nana Mouskouri care şi ea a venit cu Nikos Kazantzakis. Ce nebunie. A bătut grav, în uşă, vecinul rus. Ei au plecat şi m-au lăsat cu unu, Chopin, care-mi cînta ceva despre lună, deşi soarele răsărise demult, dar l-a liniştit vecinul, Piotr Ilici Ceaikovski, cu care am rămas. Ruşii sînt veşnici, ar trebui să ne învăţăm chestia asta. A venit şi Zenică. Rusul s-a simţit ofensat numai de Darius din Banat şi Anca şi a plecat şi el. Au venit, apoi, Dida, Aida, Adina, Hugo, Văru de la Bucureşti, Septimiu Roman, Daniela Ciobanu, Cornel Mituţ(normal, militar!) şi Mira Tănase, ce surpriză! Pe seară, Doru şi Victor, "iubit compatriot"!
I-am înghesuit pe toţi într-un autobuz micuţ şi am pornit-o prin praf spre oraşul în care nu plouă de trei ori pe săptămînă, dar cînd plouă, plouă bine! Pe băncile de lemn nu a mai rămas nimeni. Am mai băgat şi nasul în closetul acela împuţit, am strigat, e ok! Dariusică face încălzirea "la marginea terenului de joc", cum ar spune comentatorii sportivi. Pînă atunci, azi, LA MULŢI ANI, TATA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu