JURNAL DE CHIŞINĂU. ZIUA 102(80)

„SĂ NU NE ASUMĂM NIMIC”!


Afirmaţia din titlu este o replică furibundă la afirmaţia de marţi a lui Sorin Frunzăverde făcută în BPN. Liderul democrat spunea în plenul şedinţei că s-au făcut greşeli care trebuie asumate. Replica lui Emil Boc: „Cum să ni le asumăm?”, este definitorie pentru caracterul jegos al acestui fetus al politicii româneşti. Şi aşa va fi! Spre deosebire de Sorin Frunzăverde, micuţul Boc de Răchiţele, după ce a picat la facultate, a dat cu coasa la CAP în loc să facă armata! Apoi, cînd TR-ist fiind, a îmbrăcat haina militară a lustruit bocancii trupelor de securitate ale lui Ceauşescu! Nu mă mir că în 1989 au fost debusolate! Revin! NU NE ASUMĂM NIMIC!, STRIGĂ BOC de pe poziţia de preşedinte de partid aflat la guvernare, multiplicat – ca un ovul – în funcţia de prim-ministru! E clar, omuleţul ăsta, care a reuşit să arunce cu rahat pe reputaţia ardelenilor, este nu numai incompetent, incapabil, prost şi ranchiunos, este şi LAŞ şi extrem de periculos pentru securitatea naţională! Este o mutaţie mai perversă decît încrucişarea HIV cu EBOLA, A1N1 şi gripa porcină la un loc! Este personajul care, precum EBOLA, lichefiază organele interne ale statului şi provoacă hemoragii prin toate orificiile, prin piele şi ochi. Iar aceast guvern, o adevărată bombă cu viruşi, trebuie să plece! PDL ARE DESTUI OAMENI COMPETENŢI, INTEGRII, BĂRBAŢI DE STAT CARE ŞTIU şi POT, DAR NU SÎNT LĂSAŢI SĂ SCOATĂ ŢARA DIN NENOROCIREA ÎN CARE A BĂGAT-O ĂSTA MICU, care mai vrea o tură ca preşedinte de partid: puşca şi cureaua lată..., un fel de „mii de pipe şi catarge” (înjurătură marinărească!). Pentru că, acum, plecarea Guvernului BOC este o chestiune de siguranţă naţională. E adevărat, spuneam şi zilele trecute, BOC nu s-a îmbibat, încă, cu toată ura poporului român pentru a fi schimbat acum. Dar mîine? Un Frunzăverde mai vocal şi mai hotărît în propriul partid ar putea declanşa schimbarea prichindelului nervos? Un Frunzăverde cu o prestaţie precum cea de la Ministerul Apărării ar putea să recîştige, oare, încrederea într-un guvern PDL? E de discutat!

Oricum ar fi, faptul că micuţul cosaş, securist, tîmplar etc a făcut din 22 de milioane de români nişte păpuşi de paie, se datorează şi lipsei noastre de cultură de securitate. Am spus-o încă de anul trecut, într-un studiu prezentat la ISU Caraş-Severin că, cultura de securitate este acea abordare instituţională modernă care promovează problematica securităţii, cunoaşterea registrului de urgenţe publice de ordin politic, militar, economic, societal şi ecologic. Este totalitatea noţiunilor, ideilor şi informaţiilor de care dispun, la un moment dat, cetăţenii statului, referitoare la valorile, interesele şi necesităţile naţionale de securitate. Este modalitate de dezvoltare a unor atitudini, motivaţii şi comportamente necesare apărării şi protecţiei personale, de grup şi statale faţă de vulnerabilităţi, factori de risc, ameninţări, stări de pericol sau agresiuni potenţiale, precum şi promovării lor în mediul intern şi internaţional de securitate. Faptul că societatea românească nu a reacţionat de nici un fel între aceşti parametri demonstrează că ideea de cultură de securitate nu există şi românul este incapabil să adopte un comportament necesar propriei protecţii.

Tot anul trecut, scriam în alt studiu: „2010 anul războaielor şi revoltelor. Scapă România?” că România este ameninţată de mai mulţi factori interni: politici, economici şi sociali şi îi enumeram succint:
În plan politic: migraţia de la un partid la altul; nediferenţierea doctrinelor; exacerbarea luptei pentru putere; creşterea neîncrederii populaţiei în clasa politică; incoerenţa şi lipsa de realism a programelor politice, mai ales a celor de guvernare; campanii electorale murdare; corupţie; terorism politic.
În plan economic: scăderea drastică a produsului intern brut; instabilitatea economică; scumpiri, preţuri fluctuante; sporirea dificultăţii procurării resurselor; migraţia forţei de muncă în afara graniţelor; scăderea îngrijorătoare a nivelului de trai; proliferarea economiei subterane; apariţia parazitismului economic; spălarea banilor; accentuarea criminalităţii economico-financiare; apariţia şi proliferarea terorismului economic; deteriorarea infrastructurilor economice şi, mai ales, IC.
În plan social: instabilitatea socială; creşterea anomiei sociale; degradarea sistemului de valori naţionale; degradarea condiţiei umane; emigraţie; creşterea ratei infracţionalităţii şi a criminalităţii; apariţia şi proliferarea reţelelor traficanţilor de droguri, de carne vie etc.; trafic de influenţă şi corupţie

După cum se vede, „corupţia” apare la fiecare aliniat. Corupţia provoacă, în primul rînd, neîncredere în principalele instituţii ale statului, afectează relaţiile sociale, subminează fundamentele democratice ale societăţii şi credibilitatea statului pe plan internaţional. De asemenea, generează relaţii ce pot fi uşor exploatate de către crima organizată, terorism şi alte tipuri de infracţiuni care alterează coeziunea socială. Protejarea suveranităţii statului, a integrităţii sale teritoriale şi a independenţei nu poate fi realizată fără protecţia individului, a cetăţeanului şi a drepturilor sale. Pentru că securitatea naţională poate fi ameninţată în cazul în care instituţiile statului nu reuşesc să asigure protecţia cetăţeanului. Ne explicăm în acest caz de ce probleme precum şomajul, sărăcia sau lipsa unor resurse devin de o importanţă majoră pentru securitatea unui stat.

În rezumat, România nu mai are de nici unele (resurse) are un guvern corupt şi incompetent (în plan politic), o destructurare economică (în plan economic) şi o anomie socială pronunţată şi o lipsă de coeziune revoltătoare (în plan social). În aceste condiţii nu putem pune problema SUVERANITĂŢII. Securitatea individului a fost încălcată, iar Boc&Co. guvernează în dispreţul total al Constituţiei. Deci, STATUL DE DREPT NU MAI EXISTĂ! Se induce ideea că o revoltă ar fi dăunătoare României. Exclus! Orice curăţenie generală, fie ea de primăvară sau de toamnă, primeneşte atmosfera şi aduce ordinea, chiar dacă după aceea vei constata că ai mai puţine pahare, farfurii etc. Nu mai vorbesc de tragerea la răspundere penală a celor vinovaţi de aceste lucruri, sau de desfiinţarea partidelor şi o guvernare militară 6 luni, că şi aşa mi-am aprins destule paie în cap.

Dar, totuşi, aştept mesajele voastre: CE AŢI PREFERA? O GUVERNARE MILITARĂ, DE TIP KENAN EVREN (12 septembrie 1980) SAU UN PRIM-MINISTRU CAPABIL, HOTĂRÎT ŞI, MAI ALES, DE ÎNCREDERE PRECUM SORIN FRUNZĂVERDE? Să ne înţelegem: sînt PENTRU REFORMAREA STATULUI, PENTRU REFORMAREA ADMINISTRAŢIEI, PENTRU ECONOMIA DE PIAŢĂ ŞI AFACERI. Sînt PENTRU reforma RADICALĂ a statului. PENTRU reforma în educaţie. PENTRU transformarea totală a societăţii şi a statului român. SÎNT PENTRU NEO-LIBERALISM! Dar, toate aceste reforme au nevoie de încredere din partea populaţiei! Ori GUVERNUL BOC nu este de încredere! NU AM ÎNCREDERE ÎN BOC care NU ÎŞI ASUMĂ nimic! Oricare alt prim-ministru PDL ar fi mai bun! Sînt şi variante de prim-ministru FOARTE BUN care să îşi ASUME REFORMELE!

P.S. Bunul meu prieten, Doru Dendiu, mă ceartă că dacă textele astea sînt sub genericul „Jurnal de Chişinău”, de ce nu scriu despre Moldova, despre realizările şi ne-realizările de aici, despre cum a fost primit Vlad Filat de Angela Merkel şi Băsescu NU, despre Vladimir Voronin etc. Recunosc, aşa ar fi normal, dar mai poţi fii normal în ziua de azi cu Boc în fruntea guvernului de la Bucureşti?