M-am întrebat, din nou, acum cîteva zile, cînd prietenul Nichituş mi-a re-adus în memorie şi în preajmă, un personaj "istoric-contemporan" al Moldovei moderne: fostul preşedinte al Parlamentului şi fost preşedinte al agrarienilor moldoveni, Dumitru Moţpan. Hîtru şi bucuros de vorbă, bătrînul Moţpan s-a dovedit mai român decît noi toţi la un loc, mai ales în timpul disputei, amicale, despre Eminescu pe care l-a numit "sufletul neamului românesc" de nu m-am putut abţine să nu scot carneţelul şi să notez. Am notat şi ipoteza cum că numele poetului nepereche vine de la "eminei", nişte flori pe care străbunii poetului le-ar fi cules! Şi Moţpan avea dreptate: Eminescu este sufletul neamului românesc, pentru că numai cineva, sau ceva, cu adevărat special şi dincolo de Noi ar fi putut lăsa moştenire "urmaşilor urmaşilor", că tot moldoveanul îl invocă pe Ştefan, o scriitură atît de valabilă peste secole. Nu mă refer la versuri, ci la publicistică!
„Dacă privim fierberea vieţii noastre publice, putem vedea lesne că liniştea perpetuă din generaţia ce este azi la ordinea zilei, dar şi problemele ei, atît din viaţa politică, cît şi din cea spirituală, nu-şi au cauza în interese personale (pre cum o susţin unii), ci mai mult, în profunda sciziune dintre direcţiile pe care au apucat unii pe de o parte, alţii pe de alta. Adăugînd pe lîngă acestea un caracter cam vehement, precum e acel al rasei noastre, ne putem lesne explica de ce simple divergenţe în păreri se schimbă în neîncredere şi în acuzări de intenţii subversive. Răul cel mare nu e că o asemenea stare de lucruri există, ci că se perpetuează şi se moşteneşte, şi dacă generaţia ce creşte azi ar aduce cu sine o moştenire atît de tristă, nu ne îndoim că printr-o consecinţă neapărată şi mereu în creştere, antitezele ar deveni mai mari şi mai neîmpăcate. Însă generaţia ce creşte are şi ea datorii de împlinit, precum le are fiecare generaţie ce se înţelege pe sine însăşi, şi e lesne de presupus că membrii ei, îndată ce au cunoscut răul, au cugetat şi la remedii contra lui”(Notiţă asupra proiectatei întruniri la mormîntul lui Ştefan cel Mare la Putna, p. 98-99).
Cu siguranţă, Eminescu scria ŞI despre Boc! Şi despre Băsescu, despre care nu are rost să mai povestesc şi astăzi, dar şi despre Voronin, Filat sau Lupu. Pentru că, departe ca Prutul să ne despartă, el ne uneşte, mai ales în dezbinare şi răzmeriţă! Lăsînd poezia la oparte, e bine să ştiţi că peste 12.000 de persoane din majoritatea localităţilor Moldovei au protestat, ieri, la Bălţi, Orhei şi Cahul împotriva actualei conduceri a ţării, asigurată de partidele conduse de Mihai Ghimpu, Marian Lupu, Serafim Urechean şi Vladimir Filat. Oamenii s-au pronunţat împotriva politicilor “antistatale, antisociale şi antiumane“ ale actualilor guvernanţi, care “au sărăcit populaţia“ şi care duc la “nimicirea statalităţii Moldovei“. De asemenea, protestatarii au spus NU intenţiei actualilor guvernanţi de a se menţine contrar legislaţiei la conducerea ţării, cerînd organizarea alegerilor parlamentare anticipate conform prevederilor constituţionale, adică în această toamnă! Protestatarii din cele trei localităţi au înmînat simbolic, actualei guvernări, geamantane cu inscripţii “Alianţa fă-ţi bagajele!“, scandînd “Jos cvartetul liberal!“, “Vrem alegeri!“, “Cît sîntem uniţi, sîntem neînvinşi!“, “Victorie!“, “Moldova!“, “Luaţi mîinile de pe copiii noştri!“ şi altele.
Vezi, măi dragă Victore, de aceea m-a bucurat întîlnirea cu Nea Mitru Moţpan! O linişte şi o detaşare care nu mai răzbate la acest ceas dintre dealurile moldave! Vrajba, dihonia şi ocupaţia româno-română ne ocupă tot timpul. Doar Eminescu ne mai aminteşte, din cînd în cînd, atunci cînd avem răgazul să mai aruncăm un ochi pe publicistica lui, îngălbenită devreme (!), împreună cu soarele gălbejor şi jucăuş, cuminciori pe o bancă din parcul cu busturi celebre, că soarta noastră e scrisă demult!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu