NIKOLAEV SUPPORT

NIKOLAEV SUPPORT

marți, 25 mai 2010

JURNAL DE CHIŞINĂU. ZIUA 114(68)

BOC NE LASĂ FĂRĂ CHILOŢI!
- scrisoare către Paula Neamţu -
Dragă Paula,
Să ştii că ultimele tale remarci m-au cutremurat pe de-a dreptul (e ăla la care am rupt un tendon acum o lună, de mi-a rămas degetul 4 uşor în jos, într-o poziţie semnificativă!)! Chestia e că ai dreptate! Sindromul LAP bîntuie cu foc pe aici! De fapt, bîntuie cam peste tot în ultimii 7 ani, dar nu despre boli aş vrea să-ţi scriu. Mă gîndeam şi ieri, la minunatele măsuri de ieşire din recesiune, de stopare a crizei economice, de dreptate socială, de tăiere a privilegiilor, anunţate, o dată pe lună, la ciclu, de Marele Mic! Ce bucurie! Ce om! Cîtă voinţă! Cît curaj! Cîtă vitejie! Te şi uiţi la el, şi dincolo de fruntea înaltă, ochii arzători, zîmbetul uşor dispreţuitor, îl zăreşti pe Patton! George Patton (e drept, ulterior a fost asasinat!). Căzut profund în admiraţia acestui nou erou al neamului românesc (care s-a ridicat clar deasupra tuturor, ca spuma, atunci cînd speli fasolea!), acest Ştefan cel Mare şi Sfînt, care pe calul său alb taie cu coasa în dreapta şi stînga, "iute la mînie şi degrabă vărsătoriu de sînge", cum scrie cronicarul, am scăpat o ştire, care mi-e îmi vine pe un sistem de alertă, Yamm! Una dintre lecţiile de seducţie ale companiei de lenjerie intimă Aubade ar putea să fie intitulată „Cum să produci mai ieftin“. "Marca elveţiană s-a hotărît, anul trecut, să-şi delocalizeze ultima întreprindere europeană, din Franţa în Tunisia. Ţara din nordul Africii s-a transformat în ultimii ani într-o vastă uzină de lenjerie. Unu din şapte costume de baie produse aici ajung în magazinele europene. Economia slăbită a acestei ţări contează tot mai mult pe exportul acestor articole. În Tunisia există în jur de 230 de întreprinderi din domeniul lenjeriei, deservite de 20.000 de angajate. Salariul net al unei angajate nu depăşeşte 200 de euro lunar – şi presiunea companiilor care dau marca (şi revînd, mult mai scump) sutienelor made in Tunis menţine un nivel scăzut al salariilor. Cele mai multe dintre angajate nu îşi permit să cumpere produsele pe care le fabrică – şi asta chiar dacă o muncitoare trebuie să predea, în medie, cam 200 de articole pe zi".

Dragă Paula,
Ştirea putea fi una de fapt divers, asezonată cu fotografii mişto, dacă nu ar fi apărut în ziarul elveţian "Tribune des Droits Humains"! Ce vreau să spun cu asta? Că ţara lui Burguiba (superbă, senzaţională!) seamănă foarte mult cu ce era România în urmă cu cîţiva ani: un rai al lohn-ului! Aminteşte-ţi cum zeci de mii de muncitoare munceau căpiate de cap prin cantine, tipografii, sau pe unde mai gaseau 20 de mp sa mai ansambleze un Armani sau mai stiu eu ce Benetton, pe nişte bănuţi care abia dacă ajungeau pentru cele ale casei! Cînd situaţia economică a început să mai mişte, lohn-ul şi-a luat jucăriile şi a plecat! În Africa şi în Europa de Est, Ukraina şi Belarus! Pe ale noastre femei le-a lăsat cu buzele umflate şi la propriu şi la figurat! Focul automat la care lucrează Aubade în Tunisia este tocmai imboldul retragerii de pe piaţa de muncă din România, Bulgaria etc. Noi, cum spuneam, am rămas cu buzele umflate! Dacă nu aveam atîta silicon în buze şi aveam şi nişte firme proprii, astăzi puteam, de exemplu, să îl pupăm pe Bocopitec în vîrful capului şi să mutăm fabricile româneşti în Moldova care abia aşteaptă acest lucru! Aici şomajul e cumplit, salariile medii nu sar de 220 de dolari, iar salariul minim, obişnuit, este de 80 de dolari! Dar, cu ce să vii aici? Că patronii noştri sînt sărăntoci, iar sărăntocii cînd vin la sărăntoci se pune sau de o jale mare cu înmormîntări, sau de o veselie generalizată cu beţie, dureri de cap şi zeamă de murături! Au rămas pe baricade, în zona micilor întreprinderi, doar barosanii sau străinii!

Aşa că, Dragă Paula,
Ce vreau să spun cu asta? Vreau să spun că dacă micuţul Boc Ştefan cel Mare nu mai beleşte urechile şi la alţii, care chiar se pricep, o să ne facă să belim toţi... ce mai avem pus la păstrare şi vor pleca şi ultimii investitori din România. Vom rămîne cu ruşii - la siderurgie şi aluminiu, dar şi petrol şi gaze, oameni hotărîţi! -, cu austriecii la bănci şi cu băieţii deştepţi pe unde se mai poate! Statul eşuat paradis al monopolurilor şi traficanţilor îţi spune ceva?

Dragă Paula,
Sper că scrisoarea mea nu te va determina să nu mă mai primeşti în incinta Prefecturii Caraş-Severin! Nici să-ţi renegi prietenii de o viaţă! Nu mă aştept, nici să ieşi la balcon, împreună cu Gabi, ca două Ioane D,Arc, să porniţi "rivuluţia"! Totuşi, va fi nasol. Micuţul măricel ne lasă şi fără chiloţi. Acum e bine. Dar la iarnă?
Pa!
PS: Ştiai că Răzvan Dumitrescu, nesuferitul ăla de la RealitateaTV, cu formatul lui de kkt, cîştiga 19.000 de euro pe lună? La banii ăştia, să tot dai lecţii...

Un comentariu:

  1. Nu stiu cum ii spune exact la sindromul de care suferi, dar sigur te face sa fii asa nervos. Nervos pe tot: pe viata, pe ziaristi, pe prefecturi, pe premier, pe opozitie, etc.
    Poate ca ai dreptate in ceea ce spui, nici nu te-=am contrazis. Am criticat doar modul in care o faci. Si pana la urma, de ce sa ne enervam? Ca doar cei cu bani tot acolo ajung... (sau poate nu...)Am vrut sa scriu mult mai mult, dar m-a sunat Neamtu ca a venit dupa mine si nu vreau sa astepte.
    Asa ca, maine, episodul II...
    Pana atunci, fii cuminte si nu te enerva!
    Viata e frumoasa... Pacat ca nu ne lasa unii sa-o vedem aceasta parte...
    Hai pa!

    Am semnat ANONIM
    (dar stii tu bine cine sunt!)

    RăspundețiȘtergere