JURNAL DE CHIŞINĂU. ZIUA 105(77)

COD PORTOCALIU: GUVERNAREA CIOMU!

Sigur, nu mă aştept ca Omuleţul din Răchiţele să-l fi citit pe Charles Murray! Cred că nici nu ştie cine este. Mai bine! Cert este un singur lucru: ideile celor doi se împletesc atît de bine, încît românul ar putea fi creatorul volumului 2 al celebrei cărţi de căpătîi a neo-conservatorismului mondial: „The Bell Curve” (pentru cei care traduc prin calchiere, nu, nu e vorba de Elena Udrea!).

Ce spune Murray şi ce face Boc, uneori ajutat de preşedinte? Principiul este simplu: cei din clasele sărace nu ar trebui să primească nici un fel de ajutor guvernamental pentru a se integra în societate, ci, dinpotrivă, ar trebui să fie supuşi unor măsuri coercitive dure, de pedepsire, îndreptate în direcţia schimbării comportamentului lor, sau un popor sărac trebuie să devină şi mai sărac, să fie obligat să muncească degeaba, într-o simplă iluzie a egalităţii de şanse, epuizîndu-se înainte ca norocul să-i fi surîs, apariţia acestuia fiind „condiţionat” de zestrea genetică a fiecărui individ, după cum spune cartea, publicată în jurul anului 1975. Însă, într-o fază „evolutiv-existenţială” darwinistă, boc a îmbrăţişat doar bisturiul dr. Ciomu, cu care mai taie 25% din ce poate, fără să se întîlnească cu teoreticienii neo-conservatori nici măcar pe hol, iar Dinu Patriciu – cel mai reprezentativ dintre aceştia! – evitînd să-i explice, pe limba lui, că dacă tai 25% şi încă 25% şi încă 25% şi alte 25% tot o pulă ai făcut!

Surprinzător, sau poate NU pentru fostul convins social-democrat -„convertit” la dreapta creştin-democraţie de nevoie şi oportunism nu din convingere- Ideile sale tăietoare nu au nimic în comun cu: cultul întreprinzătorului privat, creator de bogăţie, încrederea în micşorarea taxelor şi impozitelor ca formă de stimulare a economiei sau reducerea influenţei statului în lumea afacerilor şi a asistenţei sociale, de fapt, statul minimalist. Fără aceste direcţii, tăierile nesimţite din pensii şi salarii nu vor face decît să slăbească puterea de supravieţuire a unui întreg popor ce va fi transformat, în curînd, în populaţie. E ca diferenţa între „întuneric” şi „tare”, întuneric fiind toată noaptea, dar tare numai 10 minute!

Nu ştiu dacă vechimea ideilor enunţate mai sus plasează automat România într-un plan gîndit dinainte! Totuşi, vorbeam ieri, la Chişinău cu cineva, extrem de bine informat, care e convins de afirmaţia de mai sus. Şi mă gîndesc la un preşedinte american care, speriat de ascensiunea comunismului în America de Sud, a spus că trebuie luate „măsuri urgente” pentru contracararea acestui fenomen. Aşa că, prin anii 70, Fundaţia Ford a început să acorde burse pentru studenţii latino-americani care doreau să înveţe economie la Universitatea din Chicago. „Urgenţa” a fost 10 ani! După ce au avut numărul de economişti suficient, SUA l-au adus la putere pe Pinochet, în Chile!

Este România parte dintr-un plan? De rotire şi extragere de capitaluri, de exemplu? Poate fi comparată România cu o „gazdă”, ca în „Alien”, de exemplu, folosită pentru a găzdui embrionul dezgustător al unor afaceri bursiere, credite toxice, care atunci cînd vor exploda, vor ucide gazda? Spunea, acelaşi prieten, extrem de bine informat despre sistemul bancar, că pînă în toamnă, băncile greceşti din România vor capota, iar aceste bănci reprezintă 10% din piaţă! Nici nu vreau să mă gîndesc! Va fi o altă bancă interesată să le ia locul? Vor fi oprite creditările? Mă gîndesc cu groază că se vorbeşte de „panică” la 3-4 procente din piaţă. Dar la 10%?

În aceste zile, necunoscătorii fenomenelor sînt speriaţi, pentru că ăla micu se crede la bal mascat, s-a îmbrăcat în Dr. Ciomu, şi vîntură bisturiul sacrificiilor inutile peste „capetele” românilor. Cunoscătorii fenomenului sînt în panică pentru că barometrele şi sateliţii pe care-i au le indică iminenţa unei super-furtuni devastatoare, un tsunami economic, social şi politic! În acest timp, Biserica Ortodoxă şi Patriarhul ei stă liniştită şi aşteaptă de la Guvern cele 400 de milioane de lei pentru Catedrala Mîntuirii Neamului. Am mai spus-o de multe ori: la noi, BISERICA S-A ÎNDEPĂRTAT DE DUMNEZEU! Se cheamă fariseism să invoci numele Domnului de jde ori pe zi, dar să nu te apleci într-u faptele fiiului Său, Iisus Hristos! Cîte şcoli aţi văzut păstorite de biserică, acum cînd învăţămîntul românesc e în derivă? Cîte grădiniţe sau centre sociale? Cîte centre pentru bătrîni sînt construite sau păstorite de oamenii în sutană, acum cînd bătrînii mai trăiesc o dată, pe viu, şocul din 33? Cîte centre medical-creştine (cum era la naştere Christiana!) salvează vieţi şi suflete, la propriu, şi reţin în ţară medicii români care vor să plece în occident? Cîte călugăriţe aţi văzut îngrijind în spitale? Dar în centrele sociale? Cîte reţele creştin-ortodoxe de asistenţă umanitară aţi văzut? Supa săracului? Preoţi care cumpără bătrînilor lapte şi pîne şi le duc acasă? Nimic din toate acestea! Doar o înfumurare fără margini! O catedrală uriaşă, risipă de fonduri, televiziune, spectacol. Biserica a ieşit, în primul rînd, din sufeletele păstorilor săi, căci Biserica lui Christos este în inima fiecăruia şi nu în betoanele turnate de Daniel, Boc şi Băsescu, ca un sarcofag uriaş, o piatră de mormînt peste Ţara Românilor!