Te slăvim, Românie!
(1953 – 1977)
Te slăvim, Românie, pămînt părintesc
Mîndre plaiuri sub cerul tău paşnic rodesc
E zdrobit al trecutului jug blestemat
Nu zadarnic, străbunii eroi au luptat
Astăzi noi împlinim visul lor minunat.
Puternică, liberă,
Pe soartă stăpînă
Trăiască Republica Populară Română
Înfrăţit fi-va veşnic al nostru popor
Cu poporul sovietic eliberator.
Leninismul ni-e far şi tărie si avînt
Noi urmăm cu credinţă
Partidul ne-nfrînt,
Făurim socialismul pe-al ţării pămînt.
Puternică, liberă,
Pe soartă stăpînă
Trăiască Republica Populară Română
Noi uzine clădim, rodul holdei sporim
Vrem în pace cu orice popor să trăim
Dar duşmanii de-ar fi să ne calce în prag
Îi vom frînge în numele a tot ce ni-e drag
Înălţa-vom spre glorie al patriei steag
Puternică, liberă,
Pe soartă stăpînă
Trăiască Republica Populară Română!
(Versuri: Egen Frunză, Dan Deşliu; muzica: Matei Socor)
Vă era dor? Poate, dar, astăzi e 8 mai! O zi importantă în istorie. Dacă PCRM ar fi avut o astfel de zi de naştere, specială, cu siguranţă ar fi scos sute de susţinători în faţa statuii lui Ştefan cel Mare!
8 mai 1921. O zi însorită de primăvară dar teribil de mohorîtă pentru adepţii ideilor socialiste. Din şirul imens al confruntărilor greviste, dintre 1916 şi 1918, un moment cu semnificaţii deosebite l-a constituit greva generală din octombrie 1920, desfăşurată la scara întregii ţări, declanşată din iniţiativa conducerii Partidului Socialist şi a mişcării sindicale, o acţiune care, explicau iniţiatorii ei, „se desfăşura în interesul tuturor”. Departe de a fi un gest de duşmănie înpotriva locuitorilor ţării, greva generală a muncitorilor din România a reprezentat gestul disperat al unor cetăţeni care nu doreau decît liniştea internă prin domnia legilor.
De altfel, după greva generală, Comitetul Executiv al PS a adoptat denumirea de Partidul Socialist-Comunist din România. Iar în congres, dominantă a fost tendinţa comunistă, cea care sublinia că „se impune a adopta principiile şi tactica noii Internaţionale care este intransigentă şi luptă pentru revoluţia socialistă”. După dezbateri, în seara zilei de 11 mai a fost supusă votului transformarea Partidului Socialist Român în Partidul Comunist din România şi afilierea la Internaţionala a III-a pentru care s-au pronunţat 488 mandate iar 111 voturi au exprimat unele rezerve.
A doua zi, în sala unde se desfăşurau lucrările Congresului, din ordinul ministrului de Interne, Constantin Argentoianu, au năvălit reprezentanţii autorităţilor arestînd pe toţi delegaţii care votaseră transformarea Partidului Socialist în Partidul Comunist. Cronicarul nu ne spune de ce întîrziaseră comuniştii peste noapte în sala congresului. Din motive de numărare a votului, din motive de vodkă rusească... Li s-a intentat proces, cunoscut sub numele de Procesul din Dealul Spirii. În 1924 Partidul comuniştilor a fost scos în afara legii. Avea să iasă din ilegalitate chiar după evenimentele din august 1944 şi să preia puterea în condiţiile prezenţei pe teritoriul României a trupelor sovietice care exercitau regimul de ocupaţie militară de după încheierea celui de-al doilea război mondial...
În aceste condiţii, de ocupaţie sălbatică şi impunere ideologică cu tancul, vă mai miraţi că Mihai Ghimpu nu vrea să participe la sărbătoarea de 9 mai din Piaţa Roşie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu