NIKOLAEV SUPPORT

NIKOLAEV SUPPORT

sâmbătă, 1 mai 2010

JURNAL DE CHIŞINĂU. ZIUA 90(92)



1 MAI MUNCITORESC ŞI NESIMŢIT!


Astăzi e 1 Mai. Comuniştii de la Chişinău cu siguranţă că vor scoate lumea în stradă, într-un mare miting, cei de la Bucureşti, cine ştie, pentru că în România oamenii au amorţit şi sînt incapabili să se revolte, chiar şi faţă de privirea aia hăituită şi figura de abuzat sexual pe care micuţul Boc le afişează, uneori! Mi-e milă din nou de el! De discursul său de flaşnetă fără creier atunci cînd vorbeşte despre militari ca despre bugetarii de lux ai acestei ţări! Militarii, care încasează salarii nesimţite pe spinarea contribuabilului român! Din cauza militarilor, România nu poate ieşi din criza economică şi nu sînt bani la buget!

Astăzi, e 1 Mai! Am preluat de pe siteul www.militar. infomondo.ro un articol care ilustrează cum muncesc militarii nesimţiţi ai Armatei Române. Boc, aşa să-ţi ajute...

„Pe 7 aprilie a.c.. Biroul de Presă al MApN anunţa sec printr-un comunicat că „Plutonierul Bida Ionel Eugen, din Echipa Operaţională de Consiliere şi Legătură (OMLT) nr. 1, tip Batalion, dislocată în provincia Zabul din Afganistan, a fost rănit miercuri, 7 aprilie, în jurul orei 09.00 (ora României)…”. Comunicat sec, lămuritor pentru opinia publică, dar fără detaliile specifice.

Ce s-a întîmplat aflăm din “Observatorul Militar” nr.17 care, spre lauda sa, prezintă întregul film al incidentului şi mai mult, rupe mitul clădit cu asiduitate de detractorii Armatei, că militarii români în Afganistan cam fac misiuni de „protocol” şi, din când în cînd, sînt atacaţi accidental. Redăm mai jos întregul articol al Căpitanului Sorin Lungu:

”Ca militari, toţi am executat numeroase şedinţe de tragere în poligoane. Toţi cunoaştem senzaţiile prilejuite de armare, de luarea liniei de ochire şi executarea focului asupra unei ţinte, de căderea acesteia, străpunsă de glonţ. Dar câţi vor fi trăit senzaţiile din postura de ţintă? Puţini. Dar, cu siguranţă, niciunul nu îşi doreşte o asemenea postură. În teatrul de operaţii din Afganistan, inamicul nu ţine cont de astfel de întrebări şi de senzaţiile
trăite de militarii din Forţele de Coaliţie sau ANA. Însă fiecare militar este o ţintă.

Senzaţia Ţintei
În prima decadă a lunii aprilie, Echipa Tactică ECHO, dislocată în FOB Mizan, a executat, debarcat, împreună cu militari americani şi afgani, o misiune de scotocire în Valea Takhom, zonă populată de insurgenţi (unde fuseseră semnalaţi insurgenţi n.r). La scurt timp de la ajungerea în zona de operaţii, insurgenţii au început atacurile cu armament uşor de infanterie şi AG-7 asupra militarilor Forţelor de Coaliţie şi ANA (Armata Naţională Afgană). Ceea ce părea a fi doar un simplu schimb de „amabilităţi” între forţele implicate, s-a transformat într-o luptă continuă pentru mai mult de 18 ore, niciuna dintre forţele combatante nerenunţând la luptă.
Militarii OMLT, veniţi în sprijinul militarilor americani, au fost atacaţi, la rândul lor, cu armament uşor de infanterie şi AG-7, insurgenţii trăgând foc continuu, din mai multe direcţii. Gloanţele au căzut asupra lor ca o grindină, un militar OMLT fiind rănit de un glonţ inamic. Militarul a fost împuşcat în picior, iar glonţul i-a fracturat tibia pe o suprafaţă mare.
Pe timpul atacului inamic, întreaga echipă a acţionat exemplar, comandantul echipei, locotenentul Constantin Mihalcea-Rotaru, conducându-şi subordonaţii pentru respingerea atacului. Ulterior, a declarat că de 100 de ori dacă exersam modul de acţiune la contactul cu inamicul, nu ieşea aşa perfect modul în care am realizat retragerea, respingerea atacului şi evacuarea rănitului de sub focul inamic şi din câmpul tactic.
Deşi a fost împuşcat, plutonierul Ionel Bida s-a retras, târându-se pe spate, continuând să execute foc asupra insurgenţilor. Sergentul Răzvan Olteanu l-a ajutat să se adăpostească, trăgându-l de vesta antiglonţ, şi i-a aplicat imediat garoul deasupra rănii, oprindu-i hemoragia abundentă care îi punea viaţa în pericol. Ceilalţi militari OMLT au sprijinit cu foc evacuarea rănitului de sub gloanţele şi loviturile de aruncător.
În vederea coordonării cu sanitarul patrulei, sergentul-major Claudiu Racoveanu a marcat zona incidentului cu fum de la aprinderea îmbrăcămintei de schimb a militarilor OMLT. Sanitarul american i-a extras glonţul din rană, i-a acordat îngrijiri suplimentare şi l-a cărat pe targă împreună cu caporalul Aurel Bocai până la locul de aterizare a elicopterului MEDEVAC. În timpul acesta, au fost sprijiniţi cu foc de ceilalţi militari români.
Luptele cu insurgenţii au continuat până a doua zi, când militarii Forţelor de Coaliţie şi ANA au fost extraşi din câmpul de luptă cu ajutorul elicopterelor.
Pentru noi, cei care citim aceste rânduri şi nu am fost niciodată ţinta unui atac inamic, totul pare un scenariu de film. Nu vom putea şti niciodată ce au simţit în acele 18 ore cei care au dus această luptă, dar putem să-i onorăm cu respectul nostru. Ei au dovedit tărie de caracter în atitudinea faţă de camaradul rănit pe câmpul de luptă. Exemplul lor de curaj şi responsabilitate ne motivează în lupta noastră de învingere a inamicului şi a pericolelor. În teatrul de operaţii din Afganistan, ca şi în viaţă, deopotrivă.
Chapeau bas, braves soldats!”

Cam aşa aplică principiul „contributitivităţii” la militarii români. După mintea lui Boc, îmbîxită cu imaginea sectoarelor interminabile pe care trebuia să le facă impecabil la trupele de securitate, asta nu înseamnă prea mult! Guvernanţii de azi, îi gratulează cu apelativele de „bugetari de lux” şi „pensionari nesimţiţi” beneficari de „privilegii” nemeritate.
Şi au dreptate! Am vaga impresie că cineva, cei care se află în spatele comandoului jalnic Boc-Şeitan-Vlădescu- Videanu-Blaga & CO., doresc să ne scoată în strada mare, şi nu de 1 Mai, să se dovedească, încă o dată, că românii sînt un popor de periferie! Iar clica asta nenorocită, care a călcat în picioare toate interesele poporului român, pe mai multe generaţii, este în avangarda acestei manevre jegoase, îndreptate împotriva „celor privilegiaţi”. „Gata cu privilegiile... puşca şi cureaua lată... ţopăia maimuţa cu flaşnetă la bîlciurile populare. Militarii sînt privilegiaţi în faţa morţii respectîndu-şi jurămîntul faţă de România.
O mai face cineva?

TRĂIASCĂ 1 MAI MUNCITORESC ŞI NESIMŢIT!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu